Proiectul de țară prinde contur

Dar ideile de la care a plecat s-au schimbat: oricât de savant ar fi fost conceput proiectul, oricâte mari personalități culturale, formațiuni politice și instituții ar fi pus umărul, până la urmă el trebuia însușit de forțe civice, de cetățeni, indiferent de naționalitate, studii și stare socială care să-l simtă al lor și să-l pună în mișcare. Altfel, ar fi perceput ca un corp străin asemeni altora mai vechi.
Ei, bine, iată că în aceste zile de manifestații maraton, prin pancarte, lozinci, prin slogane repetate de mii de ori, prin versuri, poante, cântece, interviuri…, elemente ale respectivului proiect se așază într-o ordine firească. În fond, tinerii nu-și doresc lucruri excepționale, ci starea de normalitate a unei țări membre UE, căci asta înseamnă „o țară ca afară”. Evident că primul obiectiv este nivelul de viață și bunăstare, numai că nivelul acela nu se poate obține decât prin conlucrarea tuturor cetățenilor, dar și prin voința unor guvernanți dedicați națiunii.
Ușor de zis, greu de obținut, dar, până la urmă, nu prin efortul general s-a ridicat omenirea spre civilizație? Ideea e mobilizatoare, numai bună pentru un cadru general: o țară ca afară. Mai departe, însă, va fi nevoie de propuneri rezonabile, de condiții și o ierarhizare a acestora: care este ordinea acestor 10 itemi sau „porunci”? Fiindcă ideea unui proiect-carte de sute de pagini nu-mi surâde decât ca analiză și comentarii, cu grija de a nu transforma inconștient o intenție nobilă în vorbărie și politicianism.
Iată decalogul străzii, cele 10 „porunci”, preluate la manifestanți și ierarhizate de mine:
1. libertatea e aceeași pentru toți, de la guvernant la guvernat. Nu există libertatea de a batjocori, a fura, a minți și a manipula;
2. democrație înseamnă puterea poporului, nu a aleșilor care, urmare a votului, au de îndeplinit un contract social. Votul nu înseamnă nicidecum victoria asupra inamicului, nici administrarea țării în propriul interes. Guvernul, Parlamentul sunt ale tuturor, nu doar ale unui jupân sau clan care trage sforile;
3. dreptul de a alege și de a fi ales nu înseamnă nimic dacă alegerea nu se face în cunoștință de cauză, dacă „valoarea”, competențele candidatului sunt văzute doar de ai lui și umflate prin manipulare. Singur votul nu rezolvă moralitatea clasei politice, nici nu o responsabilizează decât în măsură nesemnificativă. Mai întâi trebuie responsabilizat alegătorul, iar acțiunea a început în stradă;
4. Justiție, dreptate și drepturi egale pentru toți; domnia legii, nu a bunului plac. Orice imunitate, privilegiu, exceptare de la lege înseamnă abuz, dacă nu e caz de forță majoră. Statul de drept este principala avere a unei națiuni;
5. Educația, cinstea, probitatea morală, ținerea cuvântului dat, onoarea și demnitatea trebuie repuse la loc de cinste între trăsăturile omului politic;
6. transparența actului decizional ar goli pușcăriile de oameni politici și sertarele de demisii. De ascuns se ascund doar corupția, ilegalitățile și escrocii de profesie;
7. adevărul, realitatea faptului văzut cu ochii și analiza corectă a situațiilor n-ar mai trebui să fie manipulate politic; mincinoșii trebuie arătați cu degetul, ca-n Evul Mediu, dacă altfel nu se poate;
8. într-o democrație autentică, informarea corectă a populației trebuie să fie literă de lege. Nu există bună guvernare având la bază dezinformarea sau informația trunchiată;
9. frica de viitor, de dușmani imaginari și menținerea la putere prin amenințarea, propagarea diverselor frici și temeri ar trebui interzise prin lege. Ne-au afectat societatea, făcând-o greu de guvernat un număr prea mare de decenii.
10. Nu se poate politică fără probitate morală, iar politicienii, indiferent de partid și de funcția politică trebuie ținuți departe de funcții înalte dacă au avut condamnări penale.
Fiindcă protestele din fața guvernului nu au legătură cu partidele, nici de la putere, nici din opoziție, ci cu încălcarea acestor 10 „porunci” sau condiții de mai sus. Nu se protestează pentru salarii, pensii, ajutoare, ci pentru asanarea climatului politic, pedepsirea hoților și a corupților, alungarea mincinoșilor și a șmecherilor din politica românească.
Petru Tomegea