Să mă ierte cinstiții boieri de odinioară, făcători de țară și de datini, că le folosesc numele spre a denumi noua specie de aleși care au uitat de ce i-au trimis cetățenii în Parlament. Să mă ierți și tu, iubite cetitorule, că, de dragul demonstrației, voi generaliza: sunt conștient că nu toți boierii noștri de odinioară merită statui, la fel cum știu foarte bine că nu toți reprezentanții noștri actuali sunt o apă și-un pământ.
Supărarea mea, însă, nu e nouă. Ea a survenit atunci când mi-am dat seama că numeroase acte ale legislativului cuprind chichițe avocățești, prevederi cu schepsis, întorsături ale frazei, termeni juridici cu sensuri multiple… care în timp aduc avantaje cuiva și dezavantaje statului celor mulți. Priviți la necazurile justițiarilor care n-au putut pedepsi până la capăt devalizarea băncilor Bancorex, Albina, Banca populară, Bankcoop, Banca de Scont… și nici n-au putut recupera miliardele furate, așa cum nu pot recupera acum decât sume modice din prejudiciile uriașe create de funcționari corupți și infractori cu ștaif. Buni de plată am fost mereu noi toți. Mai amintiți-vă și de prăduirea „măreței” industrii ceaușiste, a bunurilor întregului popor fără ca responsabilii să poată fi trași la răspundere nici clintiți de pe jilțurile lor și aveți imaginea sărăciei veșnice a jumătate din poporeni.
Necinstea aleșilor a fost dovedită recent de două acte normative: Legea 407/2006 a vânătorii, a protecţiei fondului cinegetic, lege „rectificată și adăugită” recent, și Legea a dării în plată, retrimisă de președinte la Parlament prin care se stabilesc niște aberații juridice unice în Europa: proprietarii de terenuri n-au voie să le folosească în anumite perioade, iar ciobanii trebuie să-și limiteze numărul de câini de pază la oi, urșii, râșii și lupii fiind ocrotiți de lege. Cealaltă lege ocrotește alte specimene de răpitori precum dezvoltatorii imobiliari și debitorii băncilor cărora statul, adică noi toți, trebuie să le restituim 50% din valoarea imobilelor și a altor bunuri date înapoi. Grozavă afacere!
Dacă am adăuga toate actele normative cu destinație specială aprobate în cei 26 ani scurși de la revoluție, oricine și-ar da seama că peștele de la cap se împute, vorba proverbului: s-a încercat mereu legalizarea furtului și a averilor făcute pe spinarea contribuabililor. Așa că îmi vine să le dau dreptate celor ce au cerut și cer în stradă desființarea Parlamentului, alungarea tuturor politicienilor, radierea partidelor politice catalogate ca fiind „aceeași mizerie”.
Putem să-i dăm dreptate și președintelui României: e adevărat că multe legi trec pe șest, fără dezbateri publice serioase și fără rigoarea necesară, nerespectându-se proceduri și principii constituționale de legiferare. Abia când ne lovim de ele, descoperim ascunzișurile, de obicei, prea târziu. Deși toate au trecut cândva prin filtrul promulgării și prin furcile caudine ale Curții Constituționale. În caz că a fost sesizată. Dacă nu, Dumnezeu cu mila! Avocatul poporului, fosta speranță țărănistă Victor Ciorbea, a uitat și el ce caută în funcția de imensă răspundere.
Și tare mă tem că furturile din bani publici au fost planificate din timp prin astfel de legi, la fel cum mă bântuie coșmarul că nenorocitele tăieri de salarii și diminuări de pensii din 2010 au fost gândite spre a avea ANRP peste 4 miliarde € ca să-i despăgubească pe clienții politici, recte cumpărătorii de drepturi litigioase precum alde Truică și prințul de tinichea, Lambrino „Al României”, neamurile lui Cucoș și ale altora.
Cine poate spune că democrația românească a progresat de la pașoptiști încoace ar fi bine să știe că sensul progresului a fost deturnat după război de către bolșevici, iar după revoluție de către fesenisto-criptosecuriștii lui Ion Iliescu. Două sunt hoțiile majore: crearea unei elite cu privilegii și viață de superlux, cu mult mai luxoasă decât a fețelor încoronate ale lumii și ale finanțelor mondiale și deturnarea tuturor bogățiilor, inclusiv a Tezaurului României, către fostul URSS. De a doua se pare că am scăpat, dar prima rămâne blestemul nostru, acum și pururea. Amin.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 