Cât mai stăm la coada Europei?

Toate partidele, alianţele, coaliţiile au venit la putere cu gânduri mari, dar în România nu s-a întâmplat mai nimic: suntem tot la coada Europei. Am mai făcut noi câte ceva, dar nici ceilalţi n-au stat degeaba, aşa că, din nefericire, suntem tot de ruşine. Pentru cât timp nu ne spune nimeni.
Şi totuşi, ideea că progresăm împreună într-un anume ritm ne-ar bucura, dar realitatea ultimilor 3-4 ani e alta: suntem pe tobogan. După doi ani de reformă în educaţie marca Funeriu, procentul de absolvenţi ai învăţământului superior se micşorează, aflându-se la sfârşitul anului trecut la 20,4% dintre şcolari, ultimii din Europa.

Noi şi Europa

Să ne comparăm cu alţii ca să vedem tragedia: Irlanda 49,4%, Luxemburg 48,2%, Suedia 47,5%, Finlanda 46%, Cipru 45,8%, UK 45,8%, Lituania 45,4%, Franţa 43,4%, Belgia 42, 6%, Danemarca 42,2%, Spania 40,6%, Estonia 40,3%, Slovenia 37,9%, Polonia 36,9%, Letonia 35,7%, Ungaria 28,1%, Bulgaria 27,3, Portugalia 26,1%, Cehia 23,8%, Slovacia 23%, România 20,4 (ListaFacultati.ro). Nu intră în discuţie Germania care are un învăţământ profesional foarte dezvoltat şi bine conceput.
Dacă trecem peste ocean, descoperim că 86% dintre tinerii americani continuă o formă de educaţie superioară după colegiu, iar în final 40% dintre ei o şi absolvă.
Însă, luând în calcul că marea majoritate a românilor care e(i)migrează au studii superioare şi poli- sau hipercalificări în domenii de vârf, avem dimensiunea dezastrului unei reforme educaţionale făcute cu otuzbirul de PDL şi de marii savanţi de la Cotroceni într-o vreme când criza şi recesiunea băteau la uşă.

Curbele de sacrificiu s-au răsfrânt asupra educaţiei

Nu ni s-a spus adevărul că şcoala şi sănătatea vor fi domeniile prin debugetarea cărora se va ieşi, dacă se va ieşi, din criză, ci că reforma urmăreşte modernizarea şcolii şi a învăţării, ridicarea standardelor de competenţe… La fel s-a întâmplat şi cu mult perorata reformă a statului. Or singurul rezultat notabil e că numărul educatorilor a fost diminuat cu peste 60 000, iar al şcolilor, cu peste 2000. Ceea ce a făcut ca degringolada să ia proporţii.
În plus, prin forţarea dificultăţii unor subiecte la Bacalaureat, fără a se mai ţine cont de ştiinţa şi principiile docimologice, procentul bacalaureaţilor a scăzut sub 50%, ceea ce a făcut ca în acest an şcolar să nu se ocupe nici măcar numărul locurilor bugetate.

Liceu – cimitir al tinereţii?

În condiţiile în care nu s-au luat măsuri serioase de creştere a performanţelor în cei 4 ani de liceu, când logistica şi mijloacele didactice auxiliare sunt de mult perimate, iar posibilităţile pecuniare ale părinţilor nu le permit să acceadă la forme de pregătire suplimentară aproape obligatorie, din pricina ariilor curriculare şi a programelor hiperaglomerate, reducerea numărului de studenţi la mia de locuitori este o bombă cu efect întârziat care va exploda în viitorul apropiat.
Acelaşi PDL împreună, evident, cu fostul ministru Funeriu au depus o moţiune de cenzură pe tema educaţiei, din cauza bâlbâielilor actualului guvern legate de clasa pregătitoare, numită mai înainte clasa 0 (zero), dar niciuna din realităţile de mai sus nu va fi luată în discuţie în Parlament, iar viitorul şcolii româneşti rămâne mai departe în ceaţă. Să sperăm că se vor menţine la şcoală măcar clasele pregătitoare.

Săracii în România, bogaţii la Cambridge

Ei bine, cinismul şi amatorismul au făcut în 23 ani din şcoala românească ceea ce se vede: săracii rămân acasă pentru a beneficia de rezultatele reformei lui Funeriu, iar bogaţii şi curajoşii pleacă la colegiile apusene, mai ales englezeşti. O fac şi curajoşii deoarece în ţările civilizate orice student se poate împrumuta de la bănci în condiţii extrem de avantajoase pentru a-şi încheia studiile. În această vară n-am auzit din gura multora că mor de dorul României şi nici al unui job în ţară.
„Iar noi locului ne ţinem/ Cum am fost aşa rămânem” (Eminescu), adică tot cu politicieni berbanţi care se pricep la războaie politice şi la nimic altceva, iar timpul nu mai are răbdare. Cât va mai sta România la coada Europei? Întrucât nu se prevede vreo schimbare, iar orice schimbare trece prin şcoală, vom sta mult şi bine.

Petru Tomegea