Toată pasărea pre limba ei piere, zice un vechi proverb. Editorii, finanțatorii, jurnaliștii din presa noastră centrală consideră, însă, că, promovându-și produsele cu titluri bombastice, adică cu „cârlig“ la cititori, își asigură rating-ul aducător de abonamente multe și contracte bănoase de publicitate, adică de profit. Numai că adevărul e altul: înșelându-și cititorii, telespectatorii, ascultătorii cu astfel de șmecherii goale de conținut, și ieri, și azi, și mâine, presa românească centrală mai are o leacă și-și dă duhul.
Dar să trecem la exemple de titluri cu „cârlig“: „Breaking news“ (Știri explozive de ultimă oră), „Dezvăluire șocantă…“, „Ziua cuțitelor lungi“, „Cu cuțitele pe masă…“, „Răsturnare de situație“, „Schimbare radicală…“, „X dă de pământ cu Y, Z, ori…“ cu legea pensiilor, cu moțiunea, cu…, „S-a ales praful și pulberea…“ și când citești articolul observi că, în fond, informația sau / și comentariul descriu o situație obișnuită – e.g., Opoziția a depus ori și-a retras moțiunea, ceea ce mi se pare un fapt normal într-o țară democratică. Nici un șoc, nici o răsturnare, nici o trântă. Ba mai ciupim fără ghilimele de rigoare și din literatura universală.
La fel se întâmplă când se iau anumite decizii, de o parte ori de alta: „înnebunesc pesediștii“, „crapă fierea în…“, cutare „dă marea lovitură“, „iese foc și pară…“, „răscoală în PSD, în PNL, în…“, război, lupte grele, ciomăgeală, duel, „bubuie PDL“, scandal, cutremur, furtună, potop, panică, „s-a detonat nucleara!“ „X a explodat“, „aruncă bomba“, „Bombă în televiziune“, „Șoc în Guvern“, „stare de șoc“, „șoc și groază“, „Dezastru total pentru X!“, „Kovesi, în alertă de gradul zero!“, „Surpriză de proporții!“… Dar, la o analiză atentă, descoperi că nu s-au aglomerat spitalele de glumeți, nici fierea, rânza nu le-au crăpat unor politicieni, deși… Cât despre răscoală, duel, lupte grele, ciomăgeală, cutremur, furtună, potop, panică… s-avem pardon, dar în afară de discuții mai aprinse sau discursuri bolovănos-belicoase, și nici măcar acelea, fiind vorba de probleme minore, altceva n-a fost. Să nu-mi spuneți dvs. că alții, din țări mai cu ștaif, nu ridică vocea și nu amenință, nici nu se vaietă, nici nu se ceartă, că vin cu exemple.
De fiecare dată, astfel de titluri vor să creeze percepția că informația respectivului jurnalist, de obicei de două parale, e grozavă, provoacă panică, stupefacție, că vom fi afectați peste măsură: „Vești MARI pentru mii de români!“, „Mecanismul a fost devoalat“, „mister deslușit, suspans“, „document devastator“, „declarație incendiară“, „descoperiri incendiare“, „absolut spectaculos“, „victorie istorică“, „S-a aflat, gata, vai de noi ori de ei“, intră la rupere, provoacă la duel, vreme nebună, X stă ca pe jar, „ e chestiune vitală“, „Tragedie de nedescris“, „s-a trezit cu un cuțit în spate“, „i-a băgat un cuțit în inimă“ etc. Însă, deși cuvintele bagă spaima în sufletul cititorului, fondul indică fapte obișnuite, uneori fără absolut nicio relevanță.
Nu lipsesc amenințările: „Arde-i pe corupți!“, „La Țepe în Piața Victoriei!“, „Nu scăpați!“, „vor fi devastați, spulberați, alungați, linșați!“, „Ajunge cu manipularea!“, „La pușcărie cu voi!“, „Ieșiți în stradă!“, „Hai la luptă!“…, ceea ce creează impresia unui război devastator „între români și români“, între partide și instituții, între cetățeni și guvern, că nici nu mai știi ce să crezi.
Adesea, jurnaliștii cochetează cu expresiile literare copiate sau calchiate de pe ici pe colo: X își înghite rânjetul, și-a pus poalele în cap, propunerea s-a fâsâit, discursuri leșinate, care dau în depresie…, dar și acestea au devenit locuri comune prin repetare obsesivă. De ce îi atrag pe cititori astfel de titluri într-o primă fază? Fac apel la spaime vechi, la metafore, personificări, epitete consacrate de scriitori talentați.
Confuziile întreținute astfel nu ajută la degajarea unor forțe politice dornice de reforme, ci urmăresc doar crearea unor impresii de forță, de poftă de confruntare. Se încurajează la nesfârșit bătălia politică de sumă nulă, adică aceea între forțe politice care se anulează reciproc. Ce câștig se obține în afară de cei câțiva creițari în plus pentru patronatele media?
Dar pierderile sunt uriașe: cine și-a dat seama că jurnalistul cutare minte exagerând cu bună știință data viitoare va deveni circumspect sau îl va evita… Aceasta e cea mai gravă boală a presei, a mediilor actuale: minciuna, manipularea sub o formă sau alta!
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 