PSD nu-și găsește calea

După pierderea alegerilor prezidențiale, formațiunea de guvernământ a intrat într-o perioadă de frământări interne, o criză de leadership care, în loc de reforme, pare să le aducă revolte și schisme. Unii vectori de opinie social-democrați acuză strategia greșită de campanie, se îndoiesc de viitorul social-democrației românești și al guvernării, vor „să-și ia partidul înapoi” sau să construiască alt PSD.
Din păcate, tulburările din PSD duc deja la destabilizarea majorității parlamentare, șubrezită prin plecarea UDMR, iar criza principalului partid al coaliției se va răsfrânge asupra guvernării, și așa atacată din toate direcțiile. Ca și în alte perioade asemănătoare, atacurile cele mai ipocrite vin din rândul propriilor fruntași.

Eșec până la capăt

Cum s-a ajuns în această stare se știe: lipsa democrației interne de partid, vizibilă încă de la începutul existenței sale, acapararea funcțiilor pe alte criterii decât cele bazate pe valori morale, priceperi și competențe, comportamentul autarhic al liderului, neimplicarea partidului în luarea deciziilor politice… A nu se crede că astfel de necazuri n-ar avea și alții.
Așadar, în loc de dreptate până la capăt, unul din vectorii de campanie care i-au provocat ratarea, au parte de eșec până la capăt. Au avut și alții parte de eșecuri, unii au reușit să scape din strânsoare, alții, nu. Ce va face PSD care, deocamdată, nu-și găsește calea?

Și totuși calea există

Iar ea nu poate fi decât una: social-democrația, punct și de la capăt. Atâta doar că aceasta trebuie pusă în fapte, nu numai în vorbe. De social-democrație e nevoie în orice stat democratic. Deci curățenie internă, cei pătați ori ineficienți, cu tot cu responsabilii ultimului eșec, înapoi la munca de jos, reconstrucție ideologică adaptată lui 2014…, un nou început pe baze moderne, europene. Orice compromis, orice întârziere pot provoca daune irecuperabile.
Numai că, deși cunosc teoria de-a fir a păr, liderii pierzători nu sunt dispuși să facă pasul înapoi, iar partidului îi lipsesc momentan responsabilii cu curățenia. Ba chiar și voința, dar totuși încearcă să-și inducă în eroare propriii membri prin aceleași păcate din campanie: manipulare, îngâmfare, lingușitori și lăudători ținuți la mare preț, contracarare a percepției publice, lansare a unor ținte false…

O lecție degeaba

Nu au învățat mai nimic din eșecul repetat de a impune un președinte, iar asta se vede din reactivarea propagandei prin cele două posturi TV. Se reia avalanșa minciunilor, schimbându-se conținutul și vectorii: de vină sunt americanii și Facebook-ul, comunistul Iliescu, agramatul Vanghelie și veșnic căutătorul de funcții, Mircea Geoană, complotistul. De autorii eșecului, nimic.
De la prim-ministru la vicepreședinți, repetă mecanic motive iluzorii: PSD trebuie să meargă până la capăt, să-și salveze guvernarea și partidul, să asigure pensiile și salariile, să le facă dreptate dascălilor și funcționarilor cărora odiosul regim le-a tăiat salariile, trebuie să vină cu bugetul, să scoată lumea din iarna care se anunță grea…, așa că stau la guvernare.
Numai că propaganda menită să ascundă activitatea din spatele ușilor capitonate le trădează intenția de a se ține de scaune: înlăturarea vocilor critice, nerecunoașterea greșelilor, neasumarea lor și fugă de răspundere, căutarea unor merite în înfrângere, cică ar fi adunat cel mai mare număr de voturi…

Frica de schimbare

Că nu vor renunța la compromișii Ponta, Dragnea, Ghiță, Firea… se vede cu claritate. Însă nu poate exista partid socialist sau social democrat („caviar”) cu lideri naționali și locali aflați în top 300 al celor mai bogați oameni din România, căci partidul cel mai bogat, cu membrii cei mai înstăriți, cu baroni mai mulți și mai influenți decât toți ceilalți la un loc, cu firme pitite ici și colo pentru jecmănirea bugetului public, cu cei mai mulți penali… e PSD. Rămâne o contradicție în termeni care mă face să cred că adevăratul social democrat e „bătrânul edec”, Ion Iliescu, singurul „sărac și cinstit”. Dar cu Ion Iliescu în frunte nu cred că se mai poate defila.
E clar că PSD nu-și găsește calea și, în plus, se îngrozește de viitor. Ca dovadă, ideile reformatoare se lasă așteptate. Lipsesc soluțiile, iar timpul se grăbește. Nici speranțele nu le mai dau ghes.

Petru Tomegea