Că e partid etnic se ştie, numai că atât autoritatea electorală centrală cât şi liderii popularilor europeni, inclusiv ai UE şi CE, tolerează această stare de fapt. Se mai spune că în interiorul uniunii s-ar afla mai multe componente ideologice: liberală, social-democrată, creştin-democrată…, însă fragmentarea politică a maghiarimii din România a venit odată cu înscrierea în cursa electorală a UCM şi a PPM (Tokes Laszlo), ultimul preluând de la UDMR o mulţime de parlamentari.
Guvernarea le-a stricat imaginea
Că a votat alături de PDL o politică nesănătoasă de austeritate cu închideri de şcoli şi spitale, cu reducerea masivă a nivelului de trai, cu scăderi ale investiţiilor şi micşorarea capitalului ocupat în industrie, ar cam trebui să suporte consecinţele alături de ARD şi de foştii aliaţi la guvernare.
Că a promovat segregarea elevilor şi a studenţilor pe criterii etnice în judeţele cu populaţie preponderent ungurească şi nu numai, iar dl Tokes Laszlo şi-a radicalizat discursul segregaţionist-autonomist, naţionalist şi revanşard fără ca moderaţii UDMR precum Bela Marco, Frunda Gyorgy, Borbely Laszlo… să protesteze energic.
Pierderea simpatiei majoritarilor
Or asta a făcut ca mesajul candidaţilor UDMR să nu mai aducă atâtea voturi ca altădată în judeţe fără populaţie maghiară semnificativă precum Vaslui, Dolj, Tulcea etc., aşadar scoaterea în faţă a vicepreşedintelui PE, dl Tokes Laszlo, i-a lipsit pe udemerişti de simpatia populară de care s-a bucurat cândva dl Gyuri Frunda la alegerile prezidenţiale.
O altă cauză a scăderii numărului de voturi o reprezintă diminuarea populaţiei de naţionalitate maghiară într-un procent şi mai semnificativ decât acela al majoritarilor români, ceea ce va face ca în viitorul apropiat cifra de 5% să fie un ideal tot mai greu de atins la alegeri.
Ar mai trebui spus că în cei 23 ani de politică postrevoluţionară, UDMR s-a aflat mai mereu în graţiile tuturor puterilor. O explicaţie ar putea ţine de cele prezentate mai sus, dar o alta ţine de real politik: mediul electoral românesc nu s-a eliberat definitiv de meteahna naţionalismului, iar inflamarea mediilor maghiare duce automat la proliferarea actelor antimaghiare şi xenofobe, în genere.
Minorităţile nu mai constituie o problemă
Ca să nu mai adăugăm că mai marii CE stau cu ochii pe manifestări de acest tip, că rezolvarea problemei naţionalităţilor din România a constituit la vremea respectivă o condiţie firească şi un motiv serios de apreciere şi de admitere în NATO şi UE.
Mai trebuie spus cu deosebită plăcere că prezenţa parlamentarilor şi a politicienilor maghiari în rândul aleşilor şi al demnitarilor noştri a fost un factor pozitiv, dătător de speranţe. Am putut admira la mulţi dintre ei numeroase însuşiri precum: valoarea cuvântului dat, pasiunea lucrului bine făcut, climat de bună înţelegere, priceperea lucrului în echipă.
Reproşul că unii dintre ei s-au îmbogăţit peste măsură, că ar fi avut afaceri cu statul, că au moştenit comportamentul de pe vremea tovarăşilor, că mereu sunt tot aceiaşi… este, în fond, reproşul la adresa clasei noastre politice în cvasitotalitatea ei, dar faptul că Justiţia îşi spune tot mai abitir cuvântul face ca fenomenul corupţiei să diminueze. Se va corecta şi percepţia publică asupra sa.
Urmări şi speranţe
Iată de ce negocierile dintre coaliţia majoritară USL şi corifeii UDMR au stârnit atâtea pasiuni în spaţiul public. Se pare că la baza supărărilor stă o chestiune de metodă: UDMR nu şi-a ales bine momentul. Deşi se zice că negocierile ar fi început din perioada premergătoare ultimului scrutin, din nefericire, ele n-au fost făcute publice. Transparenţa le-ar fi permis să capteze bunăvoinţa electoratului dacă s-ar fi asociat într-o formă sau alta în campania electorală cu USL.
N-au făcut-o din varii motive. De aceea, revendicându-şi postelectoral dreptul de participare la actul de guvernare sau măcar la sprijinirea în Parlament a iniţiativelor USL a lăsat impresia de oportunism şi fripturism, care, de la Caragiale încoace, sunt aspru criticate în mass-media.
În plus, adversităţile dintre cei doi acanţi politici au fost aţâţate cu multă dibăcie de o bună parte a presei, mai ales de aceea care a ajutat fosta Opoziţie în alegeri. E clar, frustrarea, „trădarea în dragoste”, calculul la rece pe baza sondajelor au dus la eşecul negocierilor. Păcat.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 