Politica neuronii și cartelele prepay

Ca și legea Big Brother, declarația prim-ministrului Dacian Cioloș apropo de cartelele prepay cumpărate din România și folosite de teroriști a stârnit o furtună în spațiul public, iar apărătorii libertăților constituționale și ai drepturilor omului au înfierat-o cu mânie și batjocură: are un singur neuron, ca și ceilalți amatori de interceptări, de aceea nu vede pădurea din cauza copacilor, cetățenii fiind cică lezați în dreptul lor la libertate și intimitate. Oare?
Așa este când privești lucrurile cu prejudecată și doar dintr-o parte, omițând cu bună știință efectul și logica (adveniente cauza, advenit effectus!): ce e mai important, domnilor pretinși politically correct, dreptul tuturora la viață sau reținerea numelui respectivilor cumpărători de cartelă telefonică? Ce părere aveți, domnilor apărători ai drepturilor omului, despre discriminarea plătitorilor de abonamente? Acestora de ce nu li se protejează identitatea, deși numărul lor e de zeci de ori mai mare?
Și apoi nu identitatea, ci dreptul la viață a fost încălcat cu brutalitate de teroriștii islamici, iar realitățile din Occidentul european, și nu numai, au îngrozit lumea. A conviețui cu ucigașii și cu amenințarea morții nu e cea mai perversă și inumană soluție? Ce să faci cu libertatea când nu poți ieși din casă de frica atentatelor, iar copiii nu pot merge la școală?
Ceea ce deranjează nu e numai absența abordării integraliste cât avalanșa de „mari” specialiști și analiști-comentatori improvizați peste noapte într-o zonă unde expertiza e foarte rară, iar timpul se măsoară în secunde, războiul acesta atipic cuprinzând sfere tot mai largi. Căci atacurile sângeroase din inima Europei cer răspunsuri imediate și lipsite de ambiguități.
Ei, bine, aruncarea în spațiul public a atâtor bombe de presă și comentarii pe cât de inepte, pe atât de înspăimântătoare, într-un moment când se cer fermitate și înțelepciune m-a determinat să intervin de partea majorității cetățenilor, a cititorilor și să cer politicienilor și comilitonilor din presă mai mult discernământ. Ar fi timpul ca toți cei implicați în bătălia cu terorismul islamic, fie din servicii secrete sau din mass-media, fie din instituțiile statului de drept ori din partide politice să se așeze la aceeași masă și să nu se ridice până nu reușesc să elaboreze o strategie eficientă, fiindcă acuzațiile reciproce, încercarea de a capitaliza politic pe seama unor astfel de tragedii nu duc la niciun rezultat. Când tunurile bubuie asupra cetății și sângele semenilor noștri curge pe caldarâm, căpeteniile n-au voie să se certe asupra sexului îngerilor ca la căderea Constantinopolului.
Cu atât mai mult cu cât actualele politici europene antiteroriste împreună cu numeroasele servicii de informații și securitate nu dau rezultate, mergând din eșec în eșec, iar victimele se înmulțesc. Nici legile după care funcționează respectivele servicii nu sunt prea grozave de moment ce nu le permit colaborarea punctuală, sincronizarea acțiunilor și schimbul de date. Nu exclud totuși din calcul recrudescența fenomenelor barbare și faptul că lipsa acestor servicii ar fi o catastrofă și mai mare. Termenul „barbar” nu este deloc exagerat: un luptător adevărat nu se războiește cu oamenii nevinovați, aceștia nefiind parte a confruntării.
De aceea ofensiva terorismului islamist cere un altfel de comportament, o contraofensivă în care armele clasice trebuie dublate de forța coercitivă a legii universal valabile, a înțelepciunii și a civilizației, a educației, inclusiv religioase, fiind nevoie de principii integraționiste, schimburi autentice între culturi și mai cu seamă solidaritate.
Ceea ce mi-e greu să accept e de ce autoritățile publice, instituțiile de forță ale statelor în frunte cu serviciile lor secrete nu se concentrează pe întreruperea recrutării de tineri labili psihic și pe tăierea surselor de finanțare a ucigașilor, a celulelor teroriste, fiindcă, paradoxal, inclusiv metropolele lovite de islamiștii kamikaze au contribuit la furnizarea fondurilor necesare fabricării bombelor.
O mulțime de lideri occidentali declară că, odată cu declanșarea atacurilor teroriste, Europa se află în război, iar Occidentul înseamnă nucleul dur al UE al cărei membru este și România. Nu cumva prin comportamentul șovăielnic al diriguitorilor și al politicienilor noștri ni se semnează condamnarea la izolare?
Petru Tomegea