În sfârşit, s-a creat un trend extraordinar pentru reforme adevărate. Cvasitotalitatea cetăţenilor din stradă e de acord că e nevoie de reforme serioase care să scoată România din înapoiere, că aşa nu se mai poate, că, vinovat de starea de sărăcie şi corupţie, regimul Băsescu trebuie să plece. Dacă există o masă critică pentru schimbare, de ce încercaţi să o divizaţi, domnilor diriguitori şi jurnalişti de trei parale?
Pentru a crea un astfel de trend, leadership-ul multor ţări investeşte o groază de fonduri. Slavă Domnului, la noi s-a creat singur, e adevărat, cu o imensă contribuţie, à contrecoeur desigur, a prezentului Executiv. Se cer schimbări nedemocratice? E vreuna dintre cererile mulţimilor antinaţională sau anticonstituţională?
Poporenii da, iar vodă ba
Să le vedem. Le citim pe lozinci, ascultăm sloganele şi le dăm subiect şi predicat: preşedintele să-i respecte pe cetăţeni, să nu încalce legile şi Constituţia, să-şi ţină cuvântul dat; primul ministru şi guvernul să acţioneze în favoarea tuturor cetăţenilor, nu doar a clientelei de partid, să nu aibă altă preocupare decât pentru interesele cetăţeneşti; alegeri anticipate; Parlamentul să respecte voinţa politică a electoratului, nu poftele de putere ale unui ins sau ale unui partid; justiţia să-i pedepsească pe hoţi şi să recupereze bunurile furate. După aplicarea dezideratelor de mai sus, protestatarii speră să trăim toţi mai bine.
Istoricii spun că popoarele, naţiunile nu greşesc niciodată, deşi sunt mari îndoieli că există vreo entitate omenească nesupusă greşelii. Dificultatea vine din aceea că rareori conducătorii sunt în stare să le înţeleagă mesajul, iar atunci naţiunile, poporenii lor prind aripi, la fel cum rareori sunt dispuşi să-şi sacrifice privilegiile de dragul binelui comun. Atunci vin revoltele şi cad capete.
De ce dregătorii nu sunt în slujba cetăţeanului?
Ar fi fost de aşteptat însă ca toţi diriguitorii, căci absolut toţi au jurat credinţă şi dragoste veşnică patriei, să sprijine, ba chiar să lupte cu toată energia de care sunt capabili pentru îndeplinirea voinţei populare. La fel, dacă ne luăm după ceea ce spun şi scriu, jurnaliştii ar fi trebuit să fie de partea mulţimilor, căci eforturile celei de-a patra puteri în stat le sunt dedicate. De ce nu se întâmplă aşa? De ce-şi salvează pielea prin ipocrizie?
Atitudinea conducătorilor şi a mediilor faţă de semeni coincide cu atitudinea faţă de adevăr şi dreptate. Când încalcă adevărul şi legea, Puterea îşi pierde legitimitatea, fiind de datoria fiecărui cetăţean să se împotrivească. Este dreptul fiecăruia să aibă opinii, dar opiniile trebuie să plece de la lege şi adevăr.
Buna guvernare?
Dacă majoritatea parlamentară ar fi legiferat în interesul întregului popor, dacă Băsescu şi Boc ar fi bineguvernat, adică i-ar fi respectat pe alegătorii în numele cărora îşi exercită mandatul, lucrurile n-ar fi ajuns aici. Se vede bine că n-au făcut-o. De ce n-au făcut-o? De dragul Puterii, fie personale, fie de grup. Nici vorbă de binele comun:
– ultimele 17 legi au trecut prin asumarea răspunderii guvernului, iar Parlamentul şi-a pierdut atributul suveranităţii; Legea Pensiilor a trecut fără cvorum, iar CC spune că e corect; negocierile politice sunt tot mai rare, principiul de drept „audiatur et altera pars” e vorbă goală, Opoziţia fiind de trei ani scoasă complet din ecuaţia politică.
– preşedintele României trebuie să reprezinte ţara pe plan extern, să urmărească echilibrul puterilor în stat, fiind un factor de mediere, ori Domnia SA conduce de facto şi Guvern şi partid şi servicii, taie salarii, angajează şi demite în direct, împrumută 20 de miliarde de € în numele nostru fără a ne întreba etc.
– bugetul naţional se împarte discreţionar în funcţie de alte interese decât ale contribuabililor. În loc de investiţii pentru dezvoltare şi noi locuri de muncă, ţara s-a umplut de săli de sport, stadioane şi parcuri la ţară, gondole, pârtii de schi, iar banii pentru servicii edilitare sau de sănătate şi educaţie sunt drastic dijmuiţi de clientela de partid.
– prin metode diverse, se încearcă a se legifera avantajul partidelor din arcul guvernamental la viitoarele alegeri.
Oare câte capete trebuie să mai cadă până când liderii vor învăţa democraţia şi buna guvernare?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 