Cum a scăpat dna Udrea de broasca râioasă, cum a slobozit dl Oltean broscoiul din gâtlej, care uite-aşa urca şi cobora, cum a început o reformă atât de radicală în partid, încât verdele-nrourat s-a mohorât cu totul pe cărarea deschisă de PNŢCD în 2000. De atunci ţărăniştii s-au tot reformat până când au ajuns un biet duet, Pavelescu & Miluţ.
Cu PDL nu e chiar aşa deoarece nu e partid de oameni politici, ci de scriitori şi poeţi. Nu cred că au mai fost partide să facă atâta risipă de talent literar, de metafore, ironii caustice, porecle mustind de sensuri neaoşe şi imaginaţie. Numai că au un fix cu batracienii. Mai au şi alte fixuri, dar, pentru un articol, ajunge.
Ce vină are broscoiul?
Chestia asta cu batracienii ţine, se pare, de sex: dacă secretarul general al partidului de guvernământ se căina cât de greu i-a venit să înghită broscoiul, dna Udrea, la rândul ei, se chinuise biata să înghită ditai broasca râioasă. Să mă ierte dl Băsescu dacă visul său măreţ de a avea o coaliţie puternică şi stabilă la Putere a coborât de marţi la nivel de baltă.
Tocmai când Făt-Frumos să se însoţească cu Albă ca Zăpada, căci prea ne amăgise naşul Lăzăroiu de cât de frumoasă şi nurlie e, iaca apare în faţa noastră un holtei trecut şi pleoştit lângă o Fata Morgana rebegită şi calică. Înfricoşaţi de vedenia alegerilor viitoare, vorniceii plini de duh pe ecranele patriei dădură dosul ca la un semn.
Reforma de frunză verde
Dar vrăjeala asta cu reforma portocalie a dat în clocot, provocând o hemoragie greu de stăvilit pentru o vreme. De aceea, defectarea lui Frunzăverde e şi mai greu de înghiţit decât batracienii lui Oltean şi Udrea. Însă în această întâmplare lumea a văzut că împăratul e gol: le-a ieşit portocaliilor la iveală goliciunea de sens a mesajului forţos: suntem oamenii atotputernicului Băsescu, cei mai tari, mai şmecheri, mai reformatori, fără noi piere ţara…
Uite că nu piere. Acum fugarii haini, abia ieşiţi de sub mrejele farmazonilor Udrea, Oltean, Boc… bat toba pe la televiziuni despre “haosul administrativ, vrajba politică şi statul poliţienesc”. Cică de 4 ani îşi răcesc gura şi se tot roagă pe la uşile mahărilor PDL, dar, ocupaţi până peste cap cu conturile şi posturile, nu i-a ascultat nimeni.
Cine-a dat comanda?
Al cui e semnalul „se salvează cine poate”? Al lui Frunzăverde? Să coincidă golirea oştii PDL de primari, un fel de şefi de trib locali, cu lipsa din teatrul de război a comandantului suprem, aflat la un congres despre limitarea înarmărilor nucleare? Limitări care seamănă ca două picături de apă cu lupta noastră anticorupţie: cu cât lupta e mai aprigă, cu atât corupţia înfloreşte şi mai abitir.
La fel şi cu trădările. Cu cât s-a luptat Opoziţia mai abraş cu trădările după trecutele alegeri, cu atât s-au înmulţit trădătorii. Numai că acum, venindu-i apa la moară, trădările îi pică bine. PDL poate fi şi el mulţumit: şi-a făcut damblaua aproape 4 ani. Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Să nu se mai jeluiască pe la uşile TV, că nu-i mai crede nimeni. Regrete eterne.
Uninominal pur, Boldea parlamentar
Şi apoi, abia acum se văd rezultatele nominalului pur, drag dlui Băsescu. Cu cât mai curate au fost procentele, cu atât mai necurate, consecinţele: după aşa sufragii, România are două partide: de o parte, Coaliţia primarilor în frunte cu preşedinţii de Consilii Judeţene, baroni, stăpâni peste ţară, mai-mari peste haznaua cu parale şi, de altă parte, formaţiunile politice, posesoare doar de clanţe, dacă ne luăm după zisa intelectualului Prigoană.
În aceste condiţii, nu mai bine ne întoarcem pe vremea Dabijei-Vodă, cel ce introdusese un nou bir, vădrăritul? Adică podgorenii să plătească 10 şalăi (un fel de schillingi mici de aramă) la fiecare vadră (10 litri) de vin.
Se mai gândeşte cineva la România?
Poate astfel, scăpaţi de aburii îmbătătoarei licori, legiuitorii s-or trezi din letargie şi-or vota o lege electorală dreaptă şi cinstită, cu gândul nu numai la viitorul odraslelor lor, ci şi al copiilor noştri. Nu de alta, dar parcă ideea că primarii şi superiorii lor de la judeţ sunt stat în stat şi hotărăsc cu de la sine putere cine să câştige alegerile nu miroase a Europa.
Şi să nu-şi facă USL iluzii. Data viitoare Coaliţia primarilor uninominali le va spune şi lor pa. Bye-bye le vor spune alegătorii în zbor cu low cost-ul spre zări mai senine.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 