Virusul Dragnea contaminează

Virusul Dragnea contaminează

Nu știu dacă ați observat, dar, după eliberarea jupânului de la Mititica, aripa Codrin Ștefănescu a PSD a căpătat roșeață în obraji, semn că i-a crescut temperatura în urma atacului în forță al virusului Dragnea. Ar fi fost nevoie ca în acești 2 ani și două luni să stea în carantină pentru a se vindeca, numai că nici vorbă de vindecare, nici de carantină: i-au pregătit jupânului ieșirea de la pârnaie de parcă s-ar întoarce dintr-o luptă crâncenă victorios pe un murg alb și forțos. Mai lipsea scena cu haiducul Iancu Jianu înșfăcându-și mândra de mijloc spre a o sălta călare lângă sine! Ca să mai spun de cântecele leșinate de căldură ale pensionarelor aduse de Codrin, omul său de încredere, aflat mereu „cu arma la picior“, cel ce se gudură slugarnic cu speranța căpătării unui caftan cu găitane când jupânul va fi ce-a fost și mai mult decât atâta. Hai, libi!

Contaminarea s-a făcut și mai abitir după liberare: primii la lingușiri au fost oportuniștii cunoscuți ca iarba de leac care au sărit de îndată să-i ia gâtul bietului Ciolacu, lider nevinovat al PSD, aflat la un curs de calificare la bucătărie, și să-l urce din nou în jilțul de catifea purpurie pe cel ostracizat de judecătorii și procurorii lui Iohannis, că jupânul se consideră alb ca spuma mării, victimă a „spionilor străini“, a Statului Paralel, a lui Coldea, a Codruței, a ambasadei SUA și a altora, fiind nevoie cică „ de o conjuratie parastatala“ pentru a-l condamna pe el, voievodul, cu scopul de a pune mâna pe Românica lui dragă. Da’ el, nu și nu!

S-au contaminat și alți ciraci amușinând sinecuri: Aurelian Pavelescu, cel ce-a  aruncat istoricul PNȚCD la lada de gunoi, se ițește susținând că Dragnea „a reușit un act epopeic: fondarea mișcării suveraniste române”, adică aceea prin care voia să scoată România din statutul de colonie a UE pentru a o pune alături de uzbeci și calmuci împreună cu Ungaria lui Viktor Orban, căci, orice-ar fi, spiritele tari           se-mpreunează alături de Putin cel Mare. 

Bucuria pensionarelor din Bucureștii lui Codrin a fost nemărginită: ”Acum trebuie sa eliberezi Romania”, „Acum putem spera la un viitor mai bun”, „Acum, pensiile”… Numai că răspunsul jupânului a fost cam palid și sfidelnic: nu știe dacă va mai intra în politică, nici dacă „mai are cu cine și dacă mai are pentru cine“. În afara lui, evident, nu mai nasc bărbați de stat în România! Măcar s-o fi făcut pentru iubita lui, Irina Tănase, mai copilă decât fecioru-său și tot era ceva.

Lasă că nici Justiția noastră n-a văzut pădurea din pricina copacilor: l-a condamnat într-o speță minoră, șobolănărească, nereușind să bage în dosarul penal afacerile de milioane din care au ieșit palatele din Teleorman și Fortaleza braziliană.  Nici stațiunea proprie din insula Belina destinată refacerii intelectuale după atâta zbucium pentru „biet popor săracul“. Promisiunea că urmează să fie anchetate s-ar putea aplica după Paștele cailor ca să se prescrie faptele, cum s-a întâmplat mereu în ultimele decenii.

Nu știu cine poate explica dragostea fierbinte a pensionarilor și a sărăcenilor pentru Dragnea, ins care, ridicând osanale „românilor adevărați“, s-a îmbogățit pe spatele lor și și-a creat privilegii mai nerușinate decât Ceaușescu. Cum se face că social-democrații și-au ales un lider imoral care și-a abandonat soția și familia pentru relații cu tovarășe de partid și apoi cu juna „iubită“ actuală, cum zice presa, cu care trăiește în concubinaj? Asta să fie familia tradițională pentru care a scos lumea în stradă și a cheltuit cică 40 (patruzeci!) milioane de €uro într-un referendum „că așa i-a venit lui Daddy“? 

Firește, politica înseamnă bani, mulți bani fiindcă democrația costă. Evident, nu democrația pesedistă care încă nu s-a născut. Dar n-am văzut la PSD o minte luminată să spună românilor cât a plătit România pentru aventurile nesăbuite ale lui Dragnea cel Viteaz, cel ce se voia când Viktor Orban, când Putin și Erdogan, cel ce a pus bocancul pe gâtul Justiției, cel ce se credea prietenul lui Trump și voia să ne scoată din UE. Nu pentru un ciolan baban se face luntre și punte Codrin Ștefănescu spre a-l împinge în față pe proaspăt liberatul Dragnea?

Petru Tomegea

Aroganțele dlui Ciolacu

Aroganțele dlui Ciolacu

De când cu alungarea Vioricăi Dăncilă din fruntea PSD, Opoziția și stânga românească au ca reprezentant un personaj cvasinecunoscut până atunci, Marcel Ciolacu, tratat la început cu înțelegere de către mass-media, fiindcă se arăta ca un „salvator modest“ al social-democrației românești, așa cum se voiau toți ceilalți lideri, modele fiind Ion Iliescu și Adrian Năstase (cel Arogant).

Dar, după luna de miere, s-au ițit împotrivă-i atacurile din interiorul partidului, recte ale grupării foștilor PRM-iști din gașca lui Codrin Ștefănescu, alături de Liviu Pleșoianu, Orlando Teodorovici… care l-au acuzat de blat cu Guvernul Orban. De frică să nu piardă întâietatea în PSD înaintea Congresului, dl Ciolacu a devenit peste noapte Titi Duru, renunțând la stilul ponderat-obiectiv de a transmite mesaje și apelând la unul frust, de clasă muncitoare mânioasă, cu acuzații   îngrozitoare la adresa Guvernului și a prim-ministrului, a președinției, a tuturor miniștrilor, unii prinși în bătălia cu epidemia asta înfricoșătoare. Nicicând n-au mai fost astfel de învinuiri directe de hoție, corupție, prostie, incompetență, de greșeli catastrofale! Ba chiar „guvern de handicapați“ și pedofili. Însă dovezile lipsesc ori sunt de tipul: „las’ că știm noi“, semn că politica românească a abandonat până și bruma de bună creștere, onestitate și corectitudine de care mai dispunea.

Atacurile în trombă sunt urmate de comentarea lor zile întregi la televiziunile de casă, creând impresia că România a eșuat din pricina crizei economice generate de pandemie, că e ca o corabie gata să se scufunde în bătaia furtunii, singurul care o mai poate salva fiind PSD în frunte cu dl Ciolacu. În PSD, însă, se mai arată și alți salvatori, mai forțoși, fiind concurență pe post.

Mai adăugați exagerările acelorași posturi de televiziune, jurnaliști, moderatori… despre marele cutremur care „ne așteaptă“, despre secetă, furtuni și grindine „devastatoare“, dar după care n-a căzut un picuruș de apă, despre înmulțirea cazurilor de deces și generalizarea infecțiilor cu teribilul virus, pe care până mai ieri se făceau că nu-l văd, despre defrișarea generalizată a pădurilor de către prietenii lui Iohannis, despre seceta groaznică și nenorocirile cauzate de creșterea prețurilor și șomaj… 

Explicații pentru astfel de „exerciții de intimidare“ sunt puține: dl Ciolacu și-a degajat calea spre șefia partidului, de aceea a luat-o înaintea concurenților, în principal a lui Orlando Teodorovici, prin depunerea unei moțiuni de cenzură cu cântec și tam-tam de vreo jumătate de an, prin contre decisive puse Guvernului Orban în Parlament și, nu în ultimul rând, cu acuzații bombastice (ca pedofilia!) la adresa Executivului.

Dar de construit, dl Ciolacu n-a construit absolut nimic, nici pentru partid, care se risipește văzând cu ochii, peste o sută de primari s-au întors la PNL, mulți parlamentari negociindu-și și ei plecarea. Chiar în condițiile în care trebuie să voteze moțiunea de cenzură. 

N-a construit nici pentru „amărășteni“: din contra, până acum o ține langa cu creșterea pensiilor, a alocațiilor și cu pomeni electorale date direct din parlament prin constrângerea Executivului, deși toți știu că nu sunt bani, fără a se teme că toate se vor întoarce împotriva lor la alegeri.

Pe deasupra, au difuzat fake-news-uri despre inutilitatea distanțării și a portului măștii, au făcut demersuri la CCR și Avocatul Poporului prin care au lăsat Guvernul 3 săptămâni descoperit în fața valului epidemic, fapt pentru care numărul infectărilor nu mai contenește să crească, i-au demobilizat pe medici, pe epidemiologi. 

Acum au venit cu altă inițiativă din aceeași piesă de teatru: o moțiune de cenzură scrisă parcă de un elev repetent: acuzații în baza unor date economice falsificate, procese de intenție, injurii la adresa miniștrilor. Deși Constituția prevede o singură moțiune pe sesiune, fiind în vacanța parlamentară, pot organiza oricâte sesiuni extraordinare, fiecare cu moțiunea ei! La credibilitatea demersurilor nu se mai gândesc. Din toată activitatea PSD-ului iliesc, a rămas doar jocul de-a politica.

Petru Tomegea