Ceaușescu și darurile otrăvite ale populiștilor

Ceaușescu și darurile otrăvite ale populiștilor

Zilele trecute am dat peste câteva postări pe rețelele de socializare și pe site-urile unor ziare de pe Net care comparau situația actuală de criză și economisire a resurselor de energie cu situația din vremea ultimilor ani ai comunismului glorios: Ceaușescu strânsese atât de tare menghina consumului, încât traiul nostru devenise un calvar, iar frigul, penuria de hrană, de carburanți, de medicamente și servicii medicale făceau zeci de mii de victime. Acum însă nu e vorba de nostalgici, ci de manipulatori ticăloși. Urmărind cine sunt lansatorii unor astfel de știri și comparații, am observat că emană cam din aceleași zone ale politicului care vor cu orice preț să producă destabilizare, revolte populare, adică „o nouă revoluție“, zic auriștii, ori să bage zâzanie între membrii actualei coaliții de guvernământ.

Coaliție ai cărei destui lideri o scaldă și ei într-un populism sforăitor: cică nu e nevoie să facem economie la gaz și la curent, cum propune Uniunea Europeană, fiindcă le avem pe toate pregătite pentru la iarnă. Așa că nu e cazul să scădem temperatura în case la 19 grade, ca în toată Uniunea Europeană, ci să ne lăfăim prin apartamente în maiou și chiloți.  Nu ni se spune de unde ne vor veni banii. Cât despre propunerea de a face duș câte doi deodată a unui lider elvețian, țară cu cel mai înalt nivel de trai european, ea a fost terfelită cu un mișto grețos prin mai toate jurnalele de pe Net și emisiunile unor posturi TV pentru care adevăratul bine public a devenit bătaia de joc a unor inși pe cât de aroganți pe atât de ignoranți. 

Toți suntem de acord că va veni o perioadă dificilă, cu criză economică, frig, cheltuieli publice și prețuri de consum mai mari ca niciodată. Dar iată-l pe dl Marcel Ciolacu, liderul PSD împreună cu ministrul Muncii Marius Budăi și sindicatele venind tocmai acum cu alte plafonări de prețuri la gaze și electricitate, la alimente, servicii, cu majorări de salarii și pensii, majorări deloc mici. Chiar dacă nu sunt bani la buget, bătălia politică pentru voturile sărăcenilor funcționează cu toate motoarele turate. 

Ideea darurilor otrăvite, însă, s-ar putea să-i coste mult mai mult decât avantajele bietelor procente electorale de acum: până la alegeri mai sunt doi ani, iar resursele din care să poată fi luați banii pentru salarii și pensii mărite, tot mai sărace. Adevărat e că promisiunile sunt pentru fraierii care așteaptă noi pomeni, lor li se vor adresa pesediștii cu scuze te tipul: noi am vrut să le mărim, dar s-au opus ca de obicei liberalii, UE, ministrul Finanțelor… Șmecheria asta o folosesc de foarte mulți ani, dar acum șansa de reușită e minimă. Cine mai crede asemenea bazaconii?

Tot adevărat e și că firmele producătoare de electricitate hidro- și eoliană, de gaze precum și cele de distribuție a lor au făcut profituri de zeci de ori mai mari numai prin creșterea explozivă mondială, generalizată a prețurilor fără a investi aproape nimic, motiv pentru care finanțiștii UE au propus, pe lângă reducerea decentă a consumurilor de energie, și taxe de solidaritate cu consumatorii. Numai că populiștii noștri, mai ales de la partidele de buzunar, au sărit ca arși: guvernații români acceptă slugarnici măsuri demne de Ceaușescu și supun populația din nou unor privațiuni inutile. Degeaba avem noi energie proprie și gaze că nu putem beneficia de ele! Cu o vădită nerușinare, respectivele partide vor să capitalizeze electoral pe seama necazurilor legate de facturi și inflație.

Numai că politica se referă la cetățeni, la economie, școală, sănătate, la rezolvarea necazurilor acestora, nu la zâzania între politicieni. De zeci de ani asistăm la această politicăreală, la această permanentă bătălie pentru voturi. În loc să-și consume energia făcând proiecte și planuri de dezvoltare economică, politrucii stau și bat mărgica prin studiouri TV, certându-se unii cu alții – un spectacol grotesc, fără grija zilei de mâine.

Certurile ca certurile, dar nu înțeleg de ce trebuie să îngrozească populația. Va fi mai frig, vom avea greutăți, dar România nu e singură ca pe vremea odiosului și a sinistrei, ci împreună cu suratele ei din UE. Or asta nu miroase a apocalipsă.

Petru Tomegea