Pentru ce se bat suveraniștii?

Pentru ce se bat suveraniștii?

Dar ce înseamnă suveranist? Suveranismul este o teorie politicianistă care  susține principiul suveranității absolute a statului, concept abstaract, imposibil în condițiile intercondiționării relațiilor moderne actuale. Ce se înțelege prin suveranitate? „Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state”, zice DEX. Este vorba de vechiul principiu din Carta Națiunilor Unite al „neamestecului în treburile interne” de care făcea mare caz Nicolae Ceaușescu și cu care își păcălește vecinii Rusia putinistă. În condițiile unor tratate de bună vecinătate și uniuni supranaționale, de comun acord, statele renunță parțial la suveranitate. Ei, bine, unii politicieni au găsit aici un cal de bătaie vechi de când lumea: orice prietenie între țări se bazează pe încredere reciprocă asupra suveranității, dar suveraniștii, încercând să puncteze politic, zgândăresc mereu sentimentul de neîncredere al cetățenilor, speriindu-i cu pierderea independenței și deci a suveranității patriei.

Asta face și fostul ministru de Externe român, Adrian Severin, fost parlamentar european condamnat pentru matrapazlâcuri financiare nerușinate:  se face a uita și a nu mai înțelege tratat(iv)ele de aderare a României la NATO și UE la care însuși a avut un rol destul de important în condițiile tulburi ale primului deceniu postrevoluționar. Descoperind că suveranitatea e o vacă bună de muls voturi, ideile sale au fost însușite pe nemestecate de câteva formațiuni politice naționalist-extremiste, principalul exponent fiind AUR, iar teoreticianul, Claudiu Târziu. Luptători abrași pentru suveranitate se declară și Liviu Dragnea, foștii prim-miniștri Victor Ponta, Mihai Tudose, Adrian Năstase…, comic-grotești în acest sens fiind și inițiativele rusofilei Diana Șoșoacă. 

De remarcat că teoriile suveraniste și suveraniștii provoacă dispute, demonstrații de protest și în alte state ale UE precum Ungaria, Polonia, Italia, Olanda, Suedia, Austria… din aceleași motive politicianiste ca și la noi. În numele suveranismului, unele partide apusene au intrat în coaliții de guvernământ, un puternic imbold și pentru ale noastre. 

A se reține totuși că în statele puternice ale Europei: Anglia, Germania, Franța, suveraniștii n-au prea găsit condiții propice de manifestare, cetățenii având încredere în sistemele lor democratice și în conducători, în tratatele internaționale la care sunt parte. În schimb, în unele state mai mici și marginale aparținând UE, mai ales din fostul lagăr socialist, suveraniștii apasă pedala naționalismului, păcălindu-și propriile electorate cu amenințări din partea Federației Ruse (nu și în Ungaria), iar în celelalte, și cu imperialismul „anglo-saxon”, vorba lui Putin.

Pentru Adrian Severin, activist filorus din născare și ca formație intelectuală, aș avea căteva întrebări: când au respectat Imperiul Țarist, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice și Federația Rusă, adica „Maica Rusia”,       așa-zisa „Grădină a Maicii Domnului”, cu Moscova – „Noul Ierusalim”, când a respectat Rusia suveranitatea popoarelor călcate cu tancurile? De ce tânjește A. S. după cei 50 de ani de dependență a României de Kremlin și pierdere completă a suveranității până în 1958, anul retragerii trupelor sovietice, dar al înlocuirii lor cu eminențele cenușii ale GRU, KGB și ale celorlalte servicii secrete sovietice, încă aflate la „lucru” în România? Cum se face că ai săi comilitoni din AUR și din alte formațiuni suveraniste nu știu sau nu vor să știe efectele criminale ale ocupației rusești și apoi sovietice? Au uitat timpurile când guvernele se făceau la Moscova, iar România nu avea dreptul să încheie alianțe decât cu aprobarea URSS.

Cât de inconștient să fii să nu vezi aceleași teorii, aceeași manipulare odioasă desfășurată pe față în Ucraina de azi? Nu se văd miile de blocuri de locuințe distruse, sutele de mii de cetățeni, de bătrâni, mame, copii uciși în numele suveranismului, al „lumii ruse”, de care se plânge Putin și pentru care amenință omenirea cu bomba nucleară? Chiar nu se poate face cinstit politică în România?

Petru Tomegea

Când Opoziția aleargă după cai verzi

Când Opoziția aleargă după cai verzi

De luni bune George Simion împreună cu ceilalți lideri ai AUR ne-au  tot amenințat cu marele miting de protest din 2 octombrie, a.c., care trebuia să „reseteze” politica românească, măturând trădarea (națională!), hoția, corupția, incompetența… de la vârful puterii. Acum, după ce s-a fâsâit  „uriașul protest” cu abia vreo 3000 de demonstranți, și aceia aduși cu autocarele din provincie sau aparținând galeriilor de fotbal, a sosit vremea întrebărilor: de ce nu găsește aderenți politica Opoziției, a USR și a extremiștilor AUR-iști, la o populație sărăcită, prinsă pe picior greșit de creșterea costului vieții? Cum se face că AUR nu poate aduna un număr semnificativ de participanți la proteste și nu reușește să se înscrie în trendul ascendent provocat de dreapta mai mult ori mai puțin radicală în Suedia, Olanda și acum în Italia?

Pentru că totuși protestul de duminică a fost susținut de toate facțiunile auriste, inclusiv de Diana Șoșoacă, „senatoarea urlătoare”, care se laudă de ani buni cu ș’de zeci de mii de simpatizanți și membri, dar care n-au răspuns la chemarea ei și a celorlalți măreți lideri. Mai luați în calcul și propaganda deșănțată a unor posturi de televiziune, mai ales al fugarului Sebastian Ghiță.

Fiindcă în afară de urlete, violențe, certuri între organizatori, injurii unii la adresa altora, pe care le-au focalizat mai toate televiziunile, mitingul a fost lipsit de miză: ideea de a răsturna guvernul, ordinea constituțională cu câteva mii de cetățeni e una naivă, prost aleasă, mai ales că mulți participanți nici nu știau ce caută acolo și se mirau de găștile agresiv-gălăgioase din jurul lor. Ei, bine, aceștia „nu vor mai pune botul” data viitoare, ca să fim în ton cu limbajul de cartier al liderilor. În cei  peste 30 de ani de democrație, înaltă, joasă, cum va fi fost, n-au reușit mineriadele, nici ortacii lui Miron Cozma să schimbe ordinea constituțională, iar Simion + Șoșoacă, mari amatori de zarvă și acțiuni la derută, la cacealma, comici că bat în tragic, nu reușesc să facă măcar un miting ca lumea.

Ceva nu se leagă cu acest partid: toți vrem unitate în fața pericolului, toți vrem o Românie puternică împreună cu Moldova, toți vrem să scăpăm de hoți și corupți, dar nu acceptăm să ne încolonăm sub steagul vajnicului stegar DAC după Simion & Șoșoacă, semnalul fiind categoric: ăsta nu e partid, ci un fel de gașcă violentă menită să-l așeze pe soclul prezidențial pe George Simion. Prin înșelătorie au intrat în Parlament, iar acum plătesc minciuna așa cum a plătit alt mare sforar, Dan Diaconescu. Fiindcă încrederea se câștigă cu mare greutate, însă se pierde după câteva vorbe și gesturi proaste.

Toți vrem o țară liberă, independentă și suverană, dar ne aliniem în spatele celor ce sunt în stare să o realizeze, nu a șmecherilor care se filmează cu telefonul mobil, crezându-se buricul pământului. Și apoi, toate țările membre ale NATO și UE, nu numai România, și-au cedat o câtime din suveranitate pentru a putea conlucra în vederea apărării popoarelor lor și a teritoriilor naționale, iar acum decizia se dovedește salutară. Minciunile cu România – colonie, cu zbiri și dictatori bruxelezi, cu jaful bogățiilor de către imperialiști americani… nu mai țin ca pe vremea tovarășilor, iar protecția oferită de Federația Rusă a lui Vladimir Putin înseamnă jug imperial, viață la cheremul țarului, granițe închise, cenzură, lipsa libertății cuvântului, pușcării și asasinate. Toată lumea pricepe minciuna cu naziștii, în fapt un război de de cucerire a Ucrainei, după alte multe războaie de înăbușire a libertății popoarelor unor țări ca Georgia, Cecenia, Kazahstan, Belorusia… Dacă George Simion și Diana Șoșoacă vor sub bocancul lui Putin, AUR poate spune adio activității parlamentare  la viitoarele alegeri, fiindcă puțini se vor mai lăsa prostiți.

În celelalte țări ale UE, Opoziția se concentrează spre pregătirea unei alternative guvernamentale ca să poată ajuta populația să depășească starea de criză, să întărească economia, să facă față mai bine presiunilor și șantajului energetic ale Federației Ruse, în schimb, Opoziția românească, debusolată și fragmentată, umblă după cai verzi pe pereți.

Petru Tomegea

Liderul AUR stinge lumina

Liderul AUR stinge lumina

Nu știu cum se cheamă un partid grotesc de populist, antisistem, reacționar și lipsit de ideologie, unul care trăiește din scandaluri, din certuri și altercații cu Poliția, cu cetățenii, colegii și cu jurnaliștii – spectacole mitocănești cum n-au mai fost niciodată de la Vadim încoace. Cert este că numai de asta nu era nevoie acum când situația economică a populației e în prag de criză energetică, inflație, când situația frontului ucrainean se complică, iar dreapta radicală a câștigat alegerile în Italia, țara cu peste un milion de lucrători români a căror soartă este pusă din nou sub semnul întrebării. 

 De aceea, faptul de a stinge lumina la Comisia de Muncă a Parlamentului a devenit simbolic și simptomatic: George Simion, (va fi fiind cu intenție?), ne sugerază cu degetul arătător, asemeni tuturor dictatorilor, ceea ce ne așteaptă în cazul câștigării alegerilor: țara și cetățenii vor ajunge la mâna extremiștilor, între ei destui agramați, a celor ce vor o Românie la cheremul lui Vladimir Putin, scoasă din Uniunea Europeană și NATO, în bătaia tuturor vânturilor, a crizelor. Căci naționalismul și populismul nu au adus decât nenorociri și moarte popoarelor lor. Vezi situația bieților ruși obligați să moară pentru visul de mărire imperială al lui Vladimir Putin.

Nu știu nici ce caută în Parlamentul României un partid care și-a obținut voturile păcălind electoratul în numele unității „naționale” și al  unirii Moldovei cu Țara, al credinței în Dumnezeu și al susținerii familiei tradiționale, al dreptății și corectiturdinii politice, iar după intrarea și în Senat, și în Camera deputaților a abandonat promisiunile făcute în campanie și se ține de șmecherii și golănii: Simion se urcă fără carnet de șofer la volan, se filmează cu telefonul mobil pentru a se da măreț în fața propriilor susținători, un gest de infantilism politic, sau, cum spune Alfred Simonis despre Simion și ai săi: își „umilește” colegii, începe „să urle, să ne împingă şi noi (trebuie) să stăm cu mâinile la spate …, (membrii săi)   s-au trezit de pe stadion în Parlamentul României…iar unii, din nimic, din oameni care nu aveau nici un loc de muncă, oameni care erau şefi de galerie, au ajuns parlamentari”… Apoi „acest domn Tănasă…, singura calitate a domniei sale este că urlă…” un Gică Contra perturbând continuu lucrările forumului democrației românești. Am scăpat o vreme de Șoșoacă și am dat peste gașca altor urlători violenți.

Din cât se știe, grosul voturilor formației AUR a venit din diaspora, iar felicitările trimise dnei Giorgia Meloni, viitor prim-ministru aparținând   formațiunii politice Fratelli d’Italia, naționalistă, antimigrație și anti UE, asemeni partidelor ultraconservatoare Fidesz al Ungariei și, parțial, Lege și Justiție al Poloniei, demonstrează fără tăgadă abandonarea propriilor alegători. În schimb, AUR nu primește aceeași confirmare pro-rusă în privința Ucrainei, Italia fiind alături de celelalte mari țări ale UE în favoarea susținerii armatei ucrainene și împotriva țarului Putin.

Acum liderii auriști încep marea manipulare de toamnă, o nouă revoluție: vor să schimbe din temelii prin demonstrații violente ordinea constituțională pe motiv de criză energetică, de sărăcie, corupție și inadecvare politică a actualei majorități de guvernământ, a guvernului și a președintelui, deveniți toți hoți și dușmani ai poporului. Nu ne spun ce vor pune în loc, nici cum vor rezolva multiplele crize, doar țipă și urlă la organele de ordine și pe toate canalele de comunicare, încercând să prostească lumea necăjită.

Nici nu avusese loc marele miting de protest anunțat de liderii auriști, că manipularea unor talk-show-iști TV a și început: „Ce va fi după marele miting?” întreba una din moderatoarele năimite pe mărețul urmaș al lui Zelea-Codreanu, legionar până în măduva oaselor, cum este catalogat în presă de jurnaliști serioși. Ca și cum l-am și vedea pe George Simion, marele mahăr al României, instalat pe jilțul de la Cotroceni.

Scriind prin presă de o mulțime de ani, nu pot rămâne nepăsător la astefel de manipulări ticăloase și mă întreb la rândul meu ce va mai rămâne din AUR după căderea lui Vladimir Putin, noul țar al Rusiei?

Petru Tomegea

O vară liniștită…

O vară liniștită…

Cititorii nu se prea îndeasă la articole cu asemenea titluri, numai că totuși cineva trebuie să se sacrifice și să arate cum e cu liniștea aceasta. Va fi fiind ea dubioasă ori nu? Fiindcă de atâta armată pe străzi și scandal cu teroriștii inventați să sperie lumea, puterea politică de după 1989 voia liniște pentru a-și putea rumega în tihnă găbjirea puterii politice cu ajutorul sovieticilor și al manipulării TV-securistice, executarea „dictatorului Ceaușescu și a sinistrei sale soții“ și pacificarea cu circ, portocale și banane a propriului popor. Atunci „o anume parte a presei“ susținea, suspicioasă, că tocmai de aceea se dorea liniște ca să se poată fura mai bine. Și de atunci, fie mai multă liniște, fie mai puțină, de furat s-a furat constant (din banii statului). Din timp în timp, justiția ne mai arată cu degetul câte unul cu mâinile unse.

Vara asta însă e cea mai complicată din ’90 încoace: război și bubuit de tunuri la granițe, cu care ne-am obișnuit de mai bine de 6 luni, ceea ce îngrijorează fiind teama de necunoscut, impredictibilitatea acțiunilor armatelor rusești și a intențiilor declarate ori ascunse ale țarului Putin. Cert este că el vrea să cucerească noi teritorii, să subjuge noi popoare pentru a înălța Imperiul Rusesc la statutul de cea mai mare putere militară mondială care în aceste zile îi este nu doar amenințat, dar aflat în rostogolire spre neant, căci viitorul omenirii nu este nicidecum al imperiilor, nici al țarilor ambetați de glorii bolșevic-staliniste. Din nenorocire pentru poporul rus, fost sovietic, țarul nu a anticipat coalizarea cvasitotalității statelor împotrivă-i și izolarea internațională din care nu va mai putea ieși o jumătate de veac, nici replica bărbătească a Ucrainei. (Însă nu pot accepta ticăloșia unor confrați pârâți ca jurnaliști care invocă drept cauză a războiului cu Ucraina faptul că Putin e scund și se află la andropauză).

În vacanța asta călduroasă, odată cu încrederea, liniștea ne vine dinspre NATO și UE al căror membru este România, iar respectivele alianțe sunt de astă dată de aceeași parte a baricadei, spre lauda tuturor țărilor componente, iar partea asta a baricadei e împotriva invadării Ucrainei. Cât despre atacarea unor membri NATO de către Putin, nu cred că se pune problema. N-are rost nici să aducem în discuție Ungaria al cărei fercheș prim-ministru se ițește ca buric al Europei și măreț lider regional, căci și ea are o bază militară NATO și membri în Consiliul și Parlamentul European, ba chiar cu acte mai vechi decât ale noastre.

Cu toate strădaniile unor analiști iubitori de AUR și de USR de a ne convinge că avem instabilitate politică iar actuala coaliție de guvernământ se va „sparge“ mâine, poimâine, săptămâna care vine, de nu, la toamnă, la iarnă…, guvernul își vede de treabă încercând să gestioneze necazurile generate de criza energetică și de secetă, iar nevoia de resurse a ridicat inflația la cifre greu de anticipat. Deocamdată, slavă Domnului, cu ultimele ploi s-au mai înviorat culturile, cel puțin în Nordul Moldovei, iar piața e plină de legume și fructe, unele la prețuri mai mici decât în anii anteriori. Spre bucuria gospodinelor care au luat cu asalt piețele și raioanele de specialitate ale marilor magazine. Umplându-și cămările, vor învinge și inflația.

Cât despre curent, gaze și căldura din case, sper că n-ați uitat ultimii ani ai „societății socialiste multilateral dezvoltate“, când o avarie ne-a ținut cu copiii în frig mai bine de o săptămână și acasă, dar și la școală. Situație care nu se poate repeta: necesarul de gaze pentru la iarnă este aproape completat, lemnele de foc nu lipsesc, iar de curent din câte văd nu ne vom plânge. Să sperăm că iarna va fi la fel de prietenoasă ca și vara.

Realitatea descrisă mai sus nu convine însă unor partide și politicieni care ar dori o criză energetică și alimentară cât mai dură ca să scoată oamenii în stradă, că tot visează auriștii și useriștii un asemenea prilej ca să preia puterea, deși partidele lor scad zi de zi în intenția de vot. Când nu ai nimic de oferit poporenilor, nici  îmburicarea pe rețelele de socializare și prin studiouri TV a liderilor și a mercenarilor nu mai ajută!

Petru Tomegea

Domnilor populiști, nu vreți s-o lăsați mai moale?

Domnilor populiști, nu vreți s-o lăsați mai moale?

Nu de alta, dar râde lumea de noi! Nu mai promiteți sărăcenilor marea cu sarea, că promisiuni tot faceți de 32 ani, iar rezultatele sunt altele: spuneți, vă rog, de când are PSD pe agendă irigarea culturilor agricole și ce s-a ales de politicile sale reformatoare în domeniu? Mai spuneți, vă rog, care partid politic nu și-a pus în plan să reformeze Educația, Justiția și Sănătatea și dacă în afară de interese politice a mai fost vorba de altceva. Ce ziceți de sutele de granguri condamnați și fugiți din țară înainte de decizia instanței? Dar sutele de dosare și procese ale atâtor mahări amestecați în „afaceri necurate“ amânate până la prescriere? E vreun găinar între aceștia? Nici vorbă – ei ajung la pârnaie imediat.

De ce a scăzut încrederea în politicieni? Iată câteva motive: toate țările suferă de prețuri mari la carburanți, dar să vii zi de zi la televizor și să reproșezi guvernanților și să ameninți cu „proteste uriașe“ că nu vor să micșoreze prețurile la pompă mi se pare cel mai sforăitor populism. Cine să plătească diferențele? La fel zicea Conu Leonida al lui Caragiale: „Treaba statului, d-le, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el?“ Fiindcă prețul țițeiului, importat ori nu, trebuie plătit, altfel dispare de pe piață, ca în Ungaria lunii trecute. 

De ce importăm produse agricole, doar așa că vor multinaționalele și hipermarket-urile să gâtuie „colonia românească“? Nici vorbă: importatorii caută legume și fructe cu prețuri mai mici decât oferta românească. E posibil să fie de vină subvențiile din țările de origine. Așa că hai să bocim la TV că poate se mai găsesc niscaiva fraieri să dea voturile unor populiști care s-au înmulțit ca ciupercile după ploaie și care fac un presing uriaș la TV și pe rețelele de socializare.

Un exemplu de populism nerușinat este AUR: cică poporul suferă enorm de pe urma intrării în UE și NATO(!) care au pus stăpânire pe România, iar conducătorii noștri iau poziția ghiocelului. Au protestat pe străzi, în parlament și consilii locale împotriva vaccinării și a purtării măștii, au protestat împotriva medicilor care-și dădeau viața pentru salvarea bolnavilor de COVID, iar inițiativele lor ticăloase au sporit numărul morților, al infectaților. Și totuși au tupeul să vină să ne ceară din nou votul. Oare ce s-ar fi întâmplat cu țara noastră dacă nu era în NATO și UE? N-ar fi fost ea măcelărită de Putin înaintea Ucrainei? Sau tocmai asta se dorește.

AUR și-a dat mâna cu Liviu Dragnea, proaspăt ieșit de la Mititica, dar cu o și mai mare poftă de a reveni în prim-planul politicii, ca și „expertul“ interlop și transfug Cristian Rizea, ascuns de KGB în Moldova. Toți se strofocă să ne demonstreze că „România (e un) stat eșuat“, jucăria Bruxelles-ului și bătaia de joc a lui Viktor Orban. Ascultați-o pe pupila lui Dragnea, Anca Alexandrescu, la Realitatea Plus TV, moderatoare penibilă ținând discursuri de zeci de minute, cum face pe atotștiutoarea și justițiara, militând pentru promovarea fostului proprietar al lacului  Belina și pe un braț al Dunării, cel ce și-a plătit strângerea de mâini cu un alt celebru autocrat, Donald Trump. Se uită complet de abuzurile, de nenorocirile și mulțimea victimelor la protestele diasporei din 10 august, acum patru ani, ordonate și comandate de la distanță de mărețul lider și de altă pupilă a sa, Carmen Dan, fosta ministreasă de Interne. Dosar pasat de la un procuror la altul până la prescrierea faptelor.

Toți se fac luntre și punte să scoată România din NATO și UE și să revină alături de tovarășii din Federația Rusă a lui Putin. O fac în numele poporului român, sătul cică să fie la cheremul funcționarilor bruxellezi. Lansează zvonuri ticăloase despre insuccesele și abuzurile ucrainenilor, deși țara agresoare este Rusia.  România cică nu are ce căuta alături de poporul ucrainean asuprit de poftele imperiale ale lui Putin. Și dacă în locul Ucrainei erau Moldova și România?

E plin de profitori inconștienți pe care nu-i interesează cu adevărat Patria, ci doar binele lor și fala. Fiindcă populismul sforăitor, lacrimile pe umărul bieților români, minciunile și mita electorală sunt unica lor posibilitate face rost de voturi.

Petru Tomegea

Băgați-le frica în oase!

    Băgați-le frica în oase!

În acest climat politic atât de încordat din pricina războiului din Ucraina și a iminentei crize energetice, pescuitorii în ape tulburi din serviciile de propagandă ale Kremlinului lansează continuu în spațiul public amenințări înfricoșătoare pentru populația lumii, țintele preocupărilor rusești fiind Uniunea Europeană și NATO, potrivnice „operațiunii speciale de denazificare a Ucrainei“. România nu are la ora actuală instrumentele și mijloacele de contracarare a manipulărilor, trollii lui Putin fiind mult mai agresivi și mai eficace decât serviciile noastre de presă, lipsite de cunoștințe elementare și de profesionalism. Poate și de voință. Cu siguranță colmatate de idioți utili, inși care nu înțeleg pe ce lume trăiesc, dar împrăștie aberațiile populiste venite pe canale bine dirijate. Iar frica nu este un bun sfetnic, mai ales că scopul ultim al înfricoșării este destabilizarea statelor Uniunii Europene, a guvernelor lor democratice.

Să le luăm pe rând: cică vine o iarnă grea și lungă, iar gazul pentru încălzire ne lipsește din pricina sancțiunilor împotriva Federației Ruse și a liderilor ei… Mai întâi că prognozele meteo sunt problematice pentru trei zile, darmite pentru 10 luni. Iarna trecută, în unele zone din sudul României n-a căzut un fulg, chiar dacă a nins în nordul Greciei și în Turcia. Sunt luni bune de când prognozele ne amăgesc cu ploi ca acelea și nu cade niciun strop de apă, spre groaza agricultorilor și a păsărilor, și a bietelor animale, și a plantelor… De asemenea, suntem zilnic înfricoșați de caniculă, dar astfel de temperaturi au fost în fiecare an. Mi se face rușine de bieții prezentatori meteo care s-au săturat și ei de datele catastrofice. Care catastrofă în afară de secetă?

Cât despre importurile de gaz rusesc, lucrurile sunt simple: nu poți ca guvern conștient de viitorul propriului popor să alimentezi cu bani mașina de război a țarului Vladimir Putin, mașină care ucide copii, bătrâni, sute de mii de oameni nevinovați și care nu e zi să nu amenințe viața pe pământ cu bombardeaua lui nucleară, ca și cum nu ar ști că în secunda doi tot arsenalul nuclear al omenirii se va năpusti asupra Moscovei. Poate vom răbda de frig, prostia și lipsa de prevedere se pedepsesc, dar poate până la iarnă ne chibzuim mai bine și cu gazul, și cu carburanții, și cu curentul electric, și cu lemnele…

Al doilea: seceta, incendiile cauzate de temperaturile ridicate, foametea mondială, criza economică și inflația. Jale și bocete pe majoritatea televiziunilor noastre de „informații“, campioană fiind 24 de ore din 24 România TV a fugarului de justiție Sebastian Ghiță. Zi de zi aflăm că vine sfârșitul lumii cu foc și foamete, că la ușa României bate falimentul, că îndată țara nu se va mai putea împrumuta de la bănci, iar lipsa hranei va provoca victime (Coșea & Peiu). Ca și cum nu toate țările   s-ar confrunta cu aceleași nenorociri, ca și cum n-ar mai exista nicio soluție de salvare.

Al treilea: nu provocați, nu tratați fără respect Rusia, nu o batjocoriți căci toată lumea trebuie să recunoască Rusia ca o mare putere politică și militară a lumii! (A. Severin). Nu contează că PIB-ul rusesc e la jumătate față de cel al Italiei sau al Spaniei, de opt ori mai mic decât al Germaniei. Dispune de cel mai puternic arsenal nuclear și cu o singură bombă Satan poate mătura de pe fața pământului insula Marii Britanii sau întreaga civilizație. „Operațiunea specială“ din Ucraina cică merge conform planului, iar după denazificarea poporului ucrainean urmează denazificarea întregii Europe de la munții Urali până în Portugalia, iar împărăția lui Putin se va întinde de la Pacificul asiatic, la Atlantic. Serbia va face același lucru în Balcani cu „sprijinul absolut“ al lui Putin.

Din ce se vede, „operațiunea specială“ prin care poporul ucrainean trebuia denazificat în totalitate cu vreo două sute de mii de soldați sovietici echipați cu tancuri ca acelea, mașini de război imbatabile, avioane – adevărate fortărețe zburătoare… s-a fâsâit după câteva zile, vitejii ostași retrăgându-se la frații lor ruși din Estul Ucrainei, unde cred că și-au luat vacanță. Cât despre denazificarea lumii întregi, doar vorbe fără noimă.

Petru Tomegea

Am ajuns o țară de proști și de hoți

Am ajuns o țară de proști și de hoți

Când deschizi televizorul sau ziarele de pe Internet nu se poate să nu dai de „analiști“, jurnaliști și comentatori, politicieni și moderatori aroganți care nu-i mai scot pe „români“ din proști, hoți, corupți, puturoși, neica Nimeni, țară de asistați social cu crâșmele ticsite, „cea mai țară proastă“, zic maneliștii, ba chiar e „țară de rahat“, zic jmecherii. Toți acești „mari patrioți“ își doresc „o țară ca afară“. 

E plin spațiul public de crize care ne vor pune la pământ. Războiul din Ucraina, inflația, foametea și frigul ne vor ucide, iar guvernanții distrug cu bună știință țara, economia, agricultura și ne transformă în sclavii Uniunii Europene și NATO. Prezicătorii dezastrelor și cârtitorii fuduli sunt idioții utili care împrăștie  spaime și îngroziri venite pe filierele trollilor și influencerilor lui Vladimir Putin, toate menite să producă destabilizare, dezamăgire, nemulțumiri, să ne slăbească unitatea, coeziunea națională și europeană. Un război mizerabil și ignobil dus pe din dos de ruși de care aroganții de mai sus nu-și dau seama.

Nu știu care dintre aroganți a studiat în amănunt starea intelectuală a poporului român și a ajuns la concluzia că suntem o nație de handicapați mintal și sunt absolut sigur că fac pe deștepții nației și habar n-au despre ce vorbesc. Este știut faptul că aproape 5 milioane de conaționali se bucură de apreciere în Occidentul civilizat, din Norvegia până în SUA și Canada, că în jur de 40% din managerii firmelor occidentale provin din România. În Silicon Valley limba română aproape a devenit limbă oficială, iar zeci de mii de tineri români studiază în cele mai prestigioase universități unde foarte mulți profesori vin de pe meleagurile noastre. De asemenea, o mulțime de români ocupă posturi înalte în administrațiile Apusului, inclusiv ca primari și miniștri. Da, avem și analfabeți, dar nu ei sunt reprezentativi și apoi, la sapă și lopată, nu e nicio deosebire între un doctor docent și un neștiutor de carte. Am văzut analfabeți și în Anglia, și în Franța, unde nu-și iau nasul la purtare, dar foarte rar apar „semnale asurzitoare“ în mass-media. Nu mai bine i-am privi cu îngăduință și le-am da o mână de ajutor și curaj să se apuce de carte? Că nu e român întreg să nu știe literele.

E adevărat că avem un număr mare de analfabeți funcționali, adică știu să citească, dar nu înțeleg tot ce citesc, însă asta nu înseamnă că sunt „reduși mintal“, ci că e o lacună a sistemului nostru de educație, axat mai degrabă pe vârfuri, pe olimpici, decât pe deprinderi și practici pentru majoritatea școlarilor. Poate se va găsi o soluție acum, nu peste un deceniu, iar soluția nu are nevoie neapărat de un alt Spiru Haret, ci de muncă mai eficientă a elevilor, a educatorilor și mai multă implicare a părinților. 

Despre hoție, situația e și mai jenant-mizerabilă, mirosind de departe a făcătură ticăloasă. Iată cifrele oficiale: „România are aproximativ 20.000 de deţinuţi. Este printre ţările aflate la mijlocul clasamentului, cu 106,5 deţinuţi la suta de mii de locuitori.“ Numai că nu toți deținuții noștri au fost condamnați pentru hoție, ci și pentru alte delicte, iar de aici până a susține că 20 000 000 de români sunt toți hoți manipularea pute a mizerie umană și incontinență verbală. Și cu toate acestea, iureșul batjocurii continuă, ținta fiind Guvernul, Președinția, Parlamentul „vai de mama lor“. În loc de democrație n-ar fi mai bună o „sfântă de dictatură“?

Denigrarea milioanelor de români muncitori a devenit un loc comun: armata e vraiște, economia românească e la pământ, agricultura e în moarte clinică și vom muri de foame, spitalele omoară oameni, școala scoate numai handicapați, autostrăzi nu avem… Iar corul bocitoarelor de serviciu jubilează pe note și mai înalte: un nou virus mortal amenință omenirea, cutremurul mare bate la ușă, războiul nuclear nu mai poate fi evitat…

Citesc regulat presa străină și observ că batjocura la adresa propriului popor lipsește cu desăvârșire. Clasa lor politică, fie de la Putere, fie din Opoziție apără cu sfințenie și strășnicie imaginea țării lor, în timp ce aroganții noștri îi fac pe toți românii proști, uitând că și ei sunt români.

Petru Tomegea

Va mai fi minciuna combustibil politic?

Va mai fi minciuna combustibil politic?

Începând cu pandemia și continuând cu războiul ruso-ucrainean, partidele     s-au retras din prim-plan, rămânând descoperite la capitolele doctrină și ideologie, iar teama de a cădea în irelevanță și ridicol le face să-și scoată comunicatorii, influencerii și chiar mercenarii din prim-plan. Sunt luni bune de când nu i-am auzit vorbind despre liberalism, social-democrație nici măcar pe lideri.

Întrebarea din titlu își are rostul ei: după ce ne-am fript cu manipulări, fake news-uri, născociri unsuroase cu cipuri implantate odată cu vaccinul anti-COVID, cu solzi, cancer, sterilitate declanșate de oculta mondială ca să ne mai rărească rândurile, cu criza înadins provocată a benzinei și a uleiului comestibil, cu blitzkrieg-ul rusesc fâsâit de moșii Teacă sovietici…, e clar că nu mai putem fi minițiți în față, ca până acum, așa că minciunile, măscările nu vor mai umple țuhalul de voturi, iar viitoarea campanie electorală bate la ușă. Or fără minciuni, fără injurii, îmbrânceli, încăierări verbale, fără vadimisme și șoșocăreli, activiștii partidelor se vor zbate ca peștele pe uscat.

Ar cam fi momentul ca specialiștii în marketing politic să iasă în față și să ne spună sincer care vor fi mizele viitoarei campanii, care vor fi vectorii politici meniți să trezească alegătorii din loviturile crâncene date de pandemie și de conflagrația ruso-ucraineană, de criza provocată de noile reașezări economice interne și mondiale legate de căderea economică-militară a Rusiei putiniste.

Or, noua realitate social-politică a năvălit peste poporeni, dar factorii noștri politici încă nu pot discerne cu claritate noile tendințe: lumea întreagă s-a polarizat ca niciodată în epoca noastră, de-o parte o coaliție mondială atotcuprinzătoare aglutinată ad-hoc în jurul SUA și a președintelui Joe Biden, a UE și a flancului estic al statelor europene, iar pe de altă parte o Rusie slăbită, mai izolată și mai blamată ca oricând din pricina invaziei Ucrainei, a crimelor de război, a lipsei de sens a unui război nedrept, a bombardării școlilor și a spitalelor, a uciderii copiilor…

Iată câteva ținte politice ale următorilor ani: întărirea capacității de apărare a României pentru a descuraja eventuale atacuri ale Rusiei și ale altora, dezvoltarea infrastructurii energetice și pregătirea noilor resurse de energie, gaz, electricitate, accentul puternic pe căile de comunicație, autostrăzi, căi ferate fiabile și moderne care să permită deplasarea rapidă a tehnicilor de luptă și a trupelor, trezirea la viață a agriculturii și a zootehniei pentru a evita crizele alimentare și nu în ultimul rând, schimbarea opticii delăsătoare a informării prompte și corecte a populației, contracararea dezinformărilor și a manipulărilor. 

Ați văzut Domniile Voastre vreo formațiune politică românească în stare să abordeze aceste mize capitale pentru România? Noi nu. Din contra, în spațiul public vechea gardă securistă, vechii sforari ai presei comunistoide și feseniste se fac luntre și punte să slăbească unitatea coaliției de guvernământ și preferința poporenilor pentru NATO și UE: ba că nu e bine să ne punem rău cu Vladimir Putin și prea ne-am aprins cu susținerea Ucrainei, ba că avem poziția ghiocelului în fața liderilor occidentali, ba că le cumpărăm toate vechiturile pentru dotarea armatei, făcându-se a uita că nu avem puterea economică să achiziționăm avioane multirol scumpe ca polonezii, nemții…

Nu le pică bine că de data asta România se află de partea corectă a istoriei într-o coaliție militară fără precedent de puternică, iar aceasta datorită unui președinte bine orientat pe plan internațional, calculat, conștient de strângerea relațiilor cu Occidentul civilizat.

Pe de altă parte, conflagrația ruso-ucraineană la hotarele noastre cere din partea formațiunilor politice moderație și înțelepciune. De aceea obiectivele următoarei perioade trebuie asumate bărbătește, într-un climat de deplină unitate. Or în asemenea condiții mai dificile ca oricând, minciunile, manipulările inducerea în eroare, provocarea crizelor interne în vederea creșterii în sondaje a anumitor forțe politice populiste și naționaliste nu au ce căuta în spațiul public românesc.

Petru Tomegea

Ce ai cu rușii, domnule?

Ce ai cu rușii, domnule?

Întrebarea mi-a fost pusă de un internaut care mă ceartă că exagerez în articolele mele despre războiul ucrainean. În fond, Vladimir Putin își revendică propria țară, leagănul civilizației rusești, iar numărul tragic de mare al victimelor, al copiilor și al vârstnicilor uciși de bombele și gloanțele soldaților ruși e consecința ruperii ucrainenilor de „spațiul vital (rusesc)“ și apropierea lor de UE și NATO.  

Nu-mi pică deloc bine să istorisesc nenorociri legate de familia mea, dar sper că generația de azi va învăța ceva. 

Iată ce am cu rușii: 

– când am deschis ochii, mi-am văzut tatăl recent întors din prizonierat. Fusese luat prizonier de sovietici ca și ceilalți soldați ai României după încheierea armistițiului din 12 septembrie 1944 și depunerea armelor, încălcând astfel legile războiului, și închiși într-un lagăr cu bărăci de scânduri, fie iarnă fie vară, fiind nevoiți să scoată iarna sfecle de zahăr din pământul înghețat pentru a nu muri de foame. La fiecare deșteptare, erau obligați să care la groapă prizonierii morți de foame, de frig, de boli… în timpul nopții. La eliberare, câți au mai rămas au fost îmbarcați din Odesa fără hrană pe un vapor de cărat cereale și s-au hrănit cu boabele de grâu rămase prin colțuri, cei mai mulți murind de dizenterie. Până la Constanța vaporul le-a fost de mai multe ori bombardat, iar, când a ajuns în Bogdănești, a fost declarat dușman al poporului fiindcă luptase împotriva URSS.

S-a întors acasă protejat de o cărticică de rugăciuni, Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, de care nu s-a despărțit niciodată. Era slab și costeliv, cu pliuri la subsuori în dosul cărora colcăiseră păduchii până la venirea acasă, păduchi stârpiți de mama cu leșie. După ce s-a înzdrăvenit cât de cât, s-a apucat să astupe adăpostul săpat de bunicul în fundul grădinii pentru a se proteja toți de bombe, căci într-o parte a curții se aflase comandamentul german ocupat apoi de ruși. În timpul deselor schimbări de fronturi și tranșee, mama și copiii împreună cu bunica s-au refugiat cu carul cu boi în zona Nicșenilor, lângă Roma (Botoșani), iar la întoarcere sora mea Ileana a murit de pneumonie, la fel și frații ei mai mici, Ion și Ioana. Din sat au dispărut peste noapte porci, vite, oi, găini, tot ce putea fi mâncat, iar cine nu le ceda primea un glonte în cap. „Davai guin“ nu e o glumă. O mulțime de neveste și copile violate sau, de nu, împușcate. 

Jaful porcilor, al oilor… a continuat și după instalarea primarului comunist   și-mi aduc aminte cum împreună cu șeful de raion Fălticeni, ofițer rus, alergau să ne prindă porcul pe care bunicul îl lăsase să fugă prin livadă. Nu uit gustul sărat al lacrimilor. Tata a fost obligat să care butuci din pădure spre gara din Fălticeni un an întreg, la fel ca toți posesorii de boi și cai, lemn pentru Uniunea Sovietică. O mulțime de boi și cai schilodiți la dealul Temelie, Vadul Moldovei. În semn de recunoștință că armata sovietică „ne-a eliberat“.

La grădiniță, prin 6-7-8 martie 1953, am fost scoși în fața școlii toți copiii și profesorii și obligați să plângem în hohote după Iosif Visarionovici Stalin, iar apoi să cântăm „mai cu inimă“ imnul sovietic în limba rusă. Eram supravegheați de tovarășa Natașa, comandanta pionierilor de la raion și de șeful militar rus al raionului Fălticeni. Imnul sovietic îl cântam în fiecare zi la începerea cursurilor. 

Am început clasa I cu două abecedare, cel rusesc cu imagini frumos colorate și cel românesc pe hârtie de maculator. La rusă am dat teză din clasa I până în anul V de liceu. În clasa I am fost îmbrăcați în șalvari roșii cu fes cazac și puși să jucăm cazaciocul. Cravata de pionier mi-a fost legată la gât de tovarășa Natașa împreună cu Mihail Sadoveanu, cel cu „lumina de la răsărit“. Atunci am fost pus să recit: „Iar steluța cea se sus/ Oare ce-o avea de spus?/ Comunismul zice ea/ Se clădește-n țara mea!“

Așa s-a impus comunismul, cu otuzbirul, sărăcia și minciuna, comunism băgat pe gât de „frații noștri“ sovietici. Cu membrii elitei române deveniți dușmani ai poporului și trimiși în lanțuri la Canal, la Gherla, la Sighet… Cică în numele libertății  depline și al suveranității! 

Pentru conformitate,

al Dvs. Petru Tomegea

De la panică la destabilizarea României

      De la panică la destabilizarea României

Nu știu ce trebuie să se mai întâmple ca să ne dăm seama că asupra României s-a abătut războiul informațional. Și nu de azi, de ieri, ci tocmai dinaintea admiterii în NATO (2004) și în Uniunea Europeană (2007). Care sunt principalele arme lăsate deliberat la dispoziția inamicilor? Dezinformarea și știrile false, așa-numitele fake news-uri. Ele nu ucid imediat, dar provoacă răni adânci în mentalul public, destabilizează leadership-ul, generează crize greu de stăpânit, slăbesc coeziunea populară, abat atenția de la problemele reale ale societății, dând posibilitate inamicului să lovească în momentele de derută.

Nu numai țara noastră e lovită. Loviți sunt și alții, dar, cu eforturi educaționale și de comunicare punctuală, fac față mult mai bine dezinformărilor. Din fericire, România și-a dezvoltat capacitățile și capabilitățile militare, armata ridicându-se la nivelul majorității statelor Pactului Nord-Atlantic, iar forța sa de reacție împreună cu aceea a aliaților este redutabilă. Punctul slab îl constituie, însă, pregătirea populației, apărarea de provocări, dezinformări și manipulări, domeniu rămas mult în urmă, ceea ce permite pescuitorilor români și străini în ape tulburi să ne speculeze la modul ordinar naivitatea. 

Firește, atacuri informatice asupra României au fost dintotdeauna, dar după integrarea în cele două organisme internaționale, apele s-au limpezit: elitele democratice și poporenii, conștienți de viitorul României, le-au respins cu demnitate și au bifat cu satisfacție împlinirea visului românesc de veacuri, acela de a se afla împreună cu națiunile democratice occidentale și de a scăpa de amenințările Imperiului Rus renăscut de la Petru cel Mare încoace și mereu pus pe cuceriri. 

În schimb, grosul populației noastre e conservator și manifestă de când lumea frica de nou, iar sforarii dinăuntru și dinafară, gras stipendiați de liderii Kremlinului, ne prostesc în continuare: cică bruxelezii și americanii ne-au transformat în colonie, ne-au furat libertatea, suveranitatea, ne obligă să facem politica lor și urmează să ne ia bogățiile și pământul, să ne lase cu fundul gol ca sclavi ce suntem… Iată că au trecut 18 ani și produsul intern brut pe cap de locuitor a crescut de peste 28 de ori. Sper că n-ați uitat (generația mea!) că înainte de 1989 nu puteam depăși 100 de dolari pe cap de locuitor și acum avem 12.600!

Iată câteva file de război informatic, arma cea mai redutabilă fiind zvonistica: a pus Robert Turcescu pe un podcast al EVZ o imagine cu prețul de 11 lei litrul de benzină la un Mall situat la intrarea din Ungaria în România, Antenele, România TV, Realitatea TV… au menținut ore bune prețul și imaginea în Brake News, iar criza benzinei și a motorinei s-a declanșat instantaneu, producând cozi imense la stații. După nici două zile au apărut imagini cu rafturile goale și peturi de ulei cu prețuri duble și chiar peste, iar lumea s-a bulucit la magazine, umplându-și cărucioarele cu baxuri. 

Zvonacii au încercat apoi să mărească psihoza cu dezinformări legate de lipsa grâului și scumpirea pâinii, numai că valul minciunilor și-a pierdut suflul, lumea dându-și seama de manipulare. Nu toată, evident.

Dacă ne vom întoarce cu mai bine de un an în urmă, vom observa că zvonurile lansate de alți ticăloși, cei mai mulți din sfera relațiilor dubioase cu Rusia, au făcut ca numărul infectaților și al deceselor de COVID-19 să crească la modul tragic, situându-ne pe un loc rușinos între țările democratice.

Firește, România are legi care să ne protejeze de dezinformări generatoare de crize numai că ne lipsesc procurorii curajoși care să-i aducă pe lansatorii de zvonuri în fața instanțelor, motiv pentru care manipulările lor nu pot fi contracarate, deși războiul bântuie la hotarele României.

Mai rămâne totuși o șansă. Minimă, dar șansă: să gândim cu mintea noastră, să ne informăm de la autoritățile publice, să-i obligăm pe funcționari, pe miniștri să-și facă datoria față de contribuabili informându-i corect și la timp. Altfel, cetățenii vor avea de suferit, mercenarii își vor continua la nesfârșit activitatea de destabilizare a țării, lăsându-ne descoperiți în fața inamicului.  

Petru Tomegea