Aroganțele dlui Ciolacu

Aroganțele dlui Ciolacu

De când cu alungarea Vioricăi Dăncilă din fruntea PSD, Opoziția și stânga românească au ca reprezentant un personaj cvasinecunoscut până atunci, Marcel Ciolacu, tratat la început cu înțelegere de către mass-media, fiindcă se arăta ca un „salvator modest“ al social-democrației românești, așa cum se voiau toți ceilalți lideri, modele fiind Ion Iliescu și Adrian Năstase (cel Arogant).

Dar, după luna de miere, s-au ițit împotrivă-i atacurile din interiorul partidului, recte ale grupării foștilor PRM-iști din gașca lui Codrin Ștefănescu, alături de Liviu Pleșoianu, Orlando Teodorovici… care l-au acuzat de blat cu Guvernul Orban. De frică să nu piardă întâietatea în PSD înaintea Congresului, dl Ciolacu a devenit peste noapte Titi Duru, renunțând la stilul ponderat-obiectiv de a transmite mesaje și apelând la unul frust, de clasă muncitoare mânioasă, cu acuzații   îngrozitoare la adresa Guvernului și a prim-ministrului, a președinției, a tuturor miniștrilor, unii prinși în bătălia cu epidemia asta înfricoșătoare. Nicicând n-au mai fost astfel de învinuiri directe de hoție, corupție, prostie, incompetență, de greșeli catastrofale! Ba chiar „guvern de handicapați“ și pedofili. Însă dovezile lipsesc ori sunt de tipul: „las’ că știm noi“, semn că politica românească a abandonat până și bruma de bună creștere, onestitate și corectitudine de care mai dispunea.

Atacurile în trombă sunt urmate de comentarea lor zile întregi la televiziunile de casă, creând impresia că România a eșuat din pricina crizei economice generate de pandemie, că e ca o corabie gata să se scufunde în bătaia furtunii, singurul care o mai poate salva fiind PSD în frunte cu dl Ciolacu. În PSD, însă, se mai arată și alți salvatori, mai forțoși, fiind concurență pe post.

Mai adăugați exagerările acelorași posturi de televiziune, jurnaliști, moderatori… despre marele cutremur care „ne așteaptă“, despre secetă, furtuni și grindine „devastatoare“, dar după care n-a căzut un picuruș de apă, despre înmulțirea cazurilor de deces și generalizarea infecțiilor cu teribilul virus, pe care până mai ieri se făceau că nu-l văd, despre defrișarea generalizată a pădurilor de către prietenii lui Iohannis, despre seceta groaznică și nenorocirile cauzate de creșterea prețurilor și șomaj… 

Explicații pentru astfel de „exerciții de intimidare“ sunt puține: dl Ciolacu și-a degajat calea spre șefia partidului, de aceea a luat-o înaintea concurenților, în principal a lui Orlando Teodorovici, prin depunerea unei moțiuni de cenzură cu cântec și tam-tam de vreo jumătate de an, prin contre decisive puse Guvernului Orban în Parlament și, nu în ultimul rând, cu acuzații bombastice (ca pedofilia!) la adresa Executivului.

Dar de construit, dl Ciolacu n-a construit absolut nimic, nici pentru partid, care se risipește văzând cu ochii, peste o sută de primari s-au întors la PNL, mulți parlamentari negociindu-și și ei plecarea. Chiar în condițiile în care trebuie să voteze moțiunea de cenzură. 

N-a construit nici pentru „amărășteni“: din contra, până acum o ține langa cu creșterea pensiilor, a alocațiilor și cu pomeni electorale date direct din parlament prin constrângerea Executivului, deși toți știu că nu sunt bani, fără a se teme că toate se vor întoarce împotriva lor la alegeri.

Pe deasupra, au difuzat fake-news-uri despre inutilitatea distanțării și a portului măștii, au făcut demersuri la CCR și Avocatul Poporului prin care au lăsat Guvernul 3 săptămâni descoperit în fața valului epidemic, fapt pentru care numărul infectărilor nu mai contenește să crească, i-au demobilizat pe medici, pe epidemiologi. 

Acum au venit cu altă inițiativă din aceeași piesă de teatru: o moțiune de cenzură scrisă parcă de un elev repetent: acuzații în baza unor date economice falsificate, procese de intenție, injurii la adresa miniștrilor. Deși Constituția prevede o singură moțiune pe sesiune, fiind în vacanța parlamentară, pot organiza oricâte sesiuni extraordinare, fiecare cu moțiunea ei! La credibilitatea demersurilor nu se mai gândesc. Din toată activitatea PSD-ului iliesc, a rămas doar jocul de-a politica.

Petru Tomegea