„Let the stars sing…, Let the Republic begin!” (Să cânte stelele…, Să înceapă Republica!) aşa a debutat o altă New Republic prin ianuarie, a.c. Republici însă există din antichitate, iar aceea a lui Platon e un model încă neatins. În lumea a treia, „noi” republici, noi şi originale democraţii, mişcări politice se nasc mai cu seamă la vreme de recesiune.
Evitând cărările glodoase ale patriei, politichia românească bate câmpii prin Galaxie, de unde ne aduce, deocamdată pe bloguri şi prin studiouri TV, o creaţie „nouă”, pueril-adolescentină, marca Internet-socializare: „Noi, fiinţele Galaxiei… uniune liberă a planetelor… prosperitate, libertate pentru toţi… New Republic”.
Gogoşi şi cuvinte-cârlig
O mulţime de gogoşi deodată! Sunt şi aiurea exaltaţi care, prin intermediul vocabulei „nou”, speră să ajungă la putere într-un iluzoriu guvern universal. Frate bun cu cel secret ori mondial, sionist, din umbră, de nu Bilderberg – momeală şi manipulare. Suntem imbatabili la scenarii fantasmagoric-păguboase.
Dar cuvântul-cârlig „nou” are totuşi temei istoric. Republica la români a debutat sub rele auspicii, pe un scenariu de opera buffa scris de un alt revoluţionar ambetat, Alexandru Candiano-Popescu, şi eşuat în doar câteva ore penibile pe străzile Ploieştilor. Caragiale i-a devenit cronicar fără voie în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”. No comment!
Părinţii republicii: Groza şi cu Dej / Bagă spaimă în burgheji
Republica avea să se instaureze în fapt printr-o mascaradă la 30 decembrie 1947. Perceput ca act samavolnic al cuceritorului, poporul român n-a catadicsit să-i legalizeze certificatul de naştere, scris de Gheorghiu-Dej şi Petru Groza, cu ţevile tancurilor sovietice îndreptate către Rege. Ca să nu iasă de sub vitriolul caragialesc, Ceauşescu a transformat această făcătură ilegitimă în republică socialist-prezidenţială cu sceptru monarhic, şi azi ispititor.
Mişcarea Populară „Noua Republică” şi-ar putea face loc în spaţiul public deoarece poporenii s-au săturat de sărăcie, politicianism, ipocrizie, corupţie, incompetenţă şi politicieni de paie. Ar cam fi nevoie de o schimbare radicală. Însă…
Cum sună viitorul?
Viitorul sună cinic. Iniţiatorii, deşi intelectuali cu pretenţii, nu pot înlocui mantaua despotică a lui Machiavelli cu ceva actual, viabil, modern. N-au învăţat să creeze o nouă formaţiune altfel decât dezbinând, provocând tulburări şi dispute, căci cultura politică românească se află sub zodia urii dihotomice, semn al primitivismului.
Noua formaţiune politică, în caz că va depăşi faza confuziei între dorinţe şi realitate (wishful thinking), va întâmpina o serie de dificultăţi, unele greu de surmontat. Va înlocui sau nu partidul de la putere cu tot cu caii săi bălani? Se va crampona ori nu de culoarea verde-portocaliu? Va reuşi ori nu să atragă alte bazine electorale în afara celor ce azi alcătuiesc nucleul dur al PD-L de 10-15%?
Pariind în continuare pe Traian Băsescu, a cărui miză prim-ministerială s-a veştezit, trăgând abraş pe şmecheriile cu reforma constituţională şi regionalizarea când ambele au nevoie de referendum şi acordul a două treimi din membrii Parlamentului, scorul s-ar putea să nu-i legitimeze electoral în 2012.
Noua Republică, dreapta şi Monarhia
Intrigă însă poliloghia despre coagularea polului de dreapta, visul dlor Stoica, Stolojan & co pasat mentorilor noii „mişcări”. Asemenea iluzii mai fac azi cât o ceapă degerată. Şi apoi, dezertorii liberali n-au fugit degeaba la stânga eşichierului în 2006, unde se afla PD! Nimic nu-i îndreptăţeşte azi pe oportuniştii de atunci să conducă dreapta românească, de moment ce joacă la cacealma: semnalizează dreapta că dă bine, dar pe din dos o cotesc la stânga, singura aducătoare de voturi în România. De aici antipesedismul lor „doctrinar”.
Noua Republică ar trebui mai întâi să devină credibilă, cel mai important obiectiv fiind legitimarea regimului republican, în condiţiile în care monarhia recuperează rapid terenul. Nu degeaba se strofocă preşedintele s-o mârşăvească. Impunerea formaţiunii va fi dificilă în condiţiile în care analiştii deja aduc în discuţie asemănări cu extremiştii fascişti interbelici. Lipsa de experienţă a iniţiatorilor îşi spune cuvântul: când vrei ca pisica să prindă şoarecii din şură nu-i pui clopoţei la gât.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 