Analiști de trei lei bucata

Analiști de trei lei bucata

Fiind pasionat de presa politică, am dat peste o schemă mizerabilă de prostit lumea: o firmă de sondare a opiniei publice publică un sondaj că ți-e și rușine de hârtie ori de bietul spațiu mediatic în care apare, bineînțeles, cu un PSD aproape de 50%, iar PNL pe undeva lângă AUR la 15%, că vin analiștii și titrează: Dispare PNL? PNL pe ultimul drum, Moare PNL… Însă PNL e bine mersi la guvernare, are prim-ministru, are președinte și-și vede de treabă.

Schema se practică de zeci de ani la Antene și la România TV, cu o mulțime de analiști nărăviți la manipulare în frunte cu alde Ion Cristoiu, Mircea Badea, Victor Ciutacu și gașca lor de comilitoni care o țin într-un muget că vai! Dispare PNL! Deja văd Ucraina în brațele țarului Putin! Confrații lor din presa de două parale le preiau mărețele zvâcniri ale cugetului, iar apoi se miră că le scad audiențele și presa lor printată nu se mai vinde. Și-așa nici unul din jurnalele lui Dan Voicuescu nu mai apare pe tarabe, dispărând în ceața falimentelor.

La început, schema era folosită de membri marcanți ai partidelor feseniste și mai apoi de pârnăiașul Dan Diaconescu: trântea ditai politicianul o minciună, un fake news, o manipulare, că pufneau în râs cameramanii, iar așa-zișii analiști de trei parale reluau știrea falsă și o întorceau pe toate fețele, lovind în cine aveau ei interes, de obicei în partidele de dreapta. Până în 2000, ciuca bătăilor era PNȚCD, desființat prin astfel de manevre joase ale tovarășilor de teamă ca nu cumva partida securiștilor și foștii mahări peceriști să piardă alegerile din nou ca în 1996.

Schema se aplică și în alte multe situații precum: vorbește un lider european că făina de greieri, lăcuste și alte insecte este comestibilă, ca apoi o lună întreagă analiștii dornici de a domina spațiul mediatic să susțină că UE ne obligă să măncăm gândaci, viermi, râme…, nu carne, cartofi, pâine…, așa că-l vedem pe ministrul Agriculturii Petre Daea zi și noapte la televizor cum ia el cu PSD taurul de coarne, ținând partea îmărâților sorții forțați să îngurgiteze gândaci.

Sunt mari figuri mediatice precum Emilia Șercan care a declarat cu câteva luni în urmă că prim-ministrul Nicolae Ciucă și-ar fi copiat teza de doctorat, dar dovezile prezentate nu au fost concludente pentru specialiștii implicați în verificarea plagiatelor, ca apoi să-l descopere pe ministrul Educației Sorin Câmpeanu între plagiatori și stau și mă minunez cum naiba se face că dna Șercan descoperă plagiate numai la PNL. Se vede treaba că pesedistul dr. Gabriel Oprea făcuse o pasiune pentru liberali, neacceptând niciun pesedist, niciun userist, udemerist… între doctoranzi. Așa că miile de plagiatori în frunte cu dottore Ponta sunt mari somități științifice.

Chiar și-n aceste condiții, tăvălugul acuzațiilor și al batjocurii analiștilor nu se mai oprește, semn că face parte dintr-o campanie mediatică bine orchestrată: se dorește des-ființarea lui Klaus Iohannis, a proiectului său „România Educată” și slăbirea grupării liberale pentru a putea apoi plasa cu succes în locul lor PSD și un candidat prezidențiabil de stânga. Mai trebuie spus că aceeași tactică manipulatorie și electoralistă   au aplicat-o din 2000 încoace, iar rezultatele au fost catastrofale: PSD a pierdut de fiecare dată în al doilea tur de scrutin. Probabil că bagajul de strategii ale susnumiților analiști nu reușește să treacă de genunchiul broaștei.

Orice test general aplicat elevilor de gimnaziu și liceu publicat pe ici pe colo, evident, plin de analfabeți funcțional, provoacă reacții numai împotriva președintelui, ca și cum Educația Națională n-ar fi fost păstorită postrevoluționar de atâția miniștri pesediști între care celebra Abramburica, recte dna Ecaterina Andronescu, aceea care a desființat începuturile de reformă a lui Andrei Marga și a profesorului clujean Mircea Miclea, reușind să ne întoarcă la „mărețele realizări” de dinainte de 1989, perioadă după care tânjesc nostalgic mai toți aceia de o anume vârstă și culoare politică.

E greu de înțeles de ce liderii de stânga angajează analiști de trei lei bucata să ne îndoape continuu cu manipulări pentru proști de moment ce de fiecare dată au pierdut.

Petru Tomegea

PNL în moarte clinică?

De aproape un an, cum deschizi televizorul și ziarele, câte mai apar, ești anunțat că liberalii sunt pe patul de moarte, că Opoziția nici nu există, că Alina Gorghiu distruge partidul, că Raluca Turcan se sinucide politic, că între cei doi candidați, Bușoi și Orban, ca între moarte și deces, ori între dezastru și catastrofă, că nimeni…, că nimic… Unii alarmiști de dreapta se exprimă mai sofisticat făcând aluzie la soarta PNȚCD, la dispariția mișcărilor politice clasice, vezi cazul Macron. Activiștii PSD se întreabă: ce partid e acela care nu luptă cu Sistemul, cu Binomul, care acceptă ca Justiția să ne terfelească libertățile și drepturile?
Nu lipsesc procesele de intenție: Iohannis se va lepăda de partidul „său”, liberalii vor avea un congres deja ratat, urmat de eșecuri garantate, iar fundătura în care au intrat(?) va „scufunda” definitiv PNL… Care PNL? Numai muniție de acest fel și acest calibru bombardează zilnic spațiul mediatic, fapt ce ar demola orice construcție politică. PNL însă se încăpățânează, cum-necum, să nu moară, cu toate loviturile… mortale. Nu puține din interior.
Dând timpul înapoi cu câteva luni, recunoaștem stilul imprimat de consultanții străini campaniei electorale a social-democraților, campanie în care cu așa ceva au câștigat o majoritate matusalemică. Și fiindcă lupul atacă tot acolo unde a mai înșfăcat o oaie altădată, PSD și aliații își continuă demersul ca soldatul japonez, chiar dacă s-a încheiat demult campania electorală.
Întrucât sunt prea multe atacuri și din prea multe părți nu poți să nu te întrebi: de când a devenit „muribundul” PNL pericol public pentru statu quo-ul politic al actualei majorități? Nu cumva asta înseamnă că liberalii încă sunt o miză importantă? Dacă realmente ar fi „pe ducă”, evident că nimeni nu i-ar băga în seamă. De aici până la ideea că atacurile ascund de fapt frica PSD nu este decât un singur pas. Să-l facem.
Deși principala grijă pe care ar trebui s-o aibă o majoritate de guvernământ e legată de reușita propriului guvern, deși reformele promise au fost absolut toate trecute pe linie moartă, încercându-se ținerea în viață măcar a discursului despre salarizare, despre impozitul pe gospodărie, liderii actualei majorități au necazuri cu guvernarea și cu imaginea publică. Din ce în ce mai zdrențuită, chiar dacă sondajele de opinie, despre care unii zic că-s măsluite, arată ceea ce arătau și după alegeri.
Așadar, răfuiala cu PNL ascunde o realitate de care pesediștilor le e frică. Iar când cuiva îi este frică, atacă. Ceea ce înseamnă că îi simt pe liberali ca amenințându-le poziția de cel mai tare partid. Oare ce le-a provocat frica?
Niște calcule rezonabile: de o bună bucată de vreme votul în două tururi de scrutin arată că bazinul electoral de stânga nu mai este la fel de vioi precum înainte de 2000, iar mobilizarea electoratului de dreapta în al doilea tur i-a adus PNL-ului câștigul din 2014 la prezidențiale. Tocmai de aceea au forțat nota, legalizând votul într-un singur tur. În această capcană au căzut, din păcate, și parlamentarii liberali, de aceea pierderea alegerilor din 2016 nu a putut fi evitată. Iată de ce Gabriela Firea și cei mai mulți primari PSD n-ar fi ajuns din nou baroni, stăpâni peste banul public.
Firește, PSD reacționează conform principiilor sale, sărind la jugulara dușmanului fiindcă așa s-a obișnuit în acești 27 ani de politică anapoda. Un partid modern, european ar fi încercat să vadă dacă nu cumva performanța actului de guvernare ar putea fii îmbunătățită, fiindcă atacul asupra concurenților nu-i va aduce mai multe voturi, ci, eventual, va diminua numărul voturilor PNL, caz în care nu au nimic de câștigat. De, capra vecinului! Una social-democrată!
Pe de altă parte, nici situația PNL nu este roză, iar așteptările generate de congresul din 17 iunie s-ar putea să nu confirme automat revenirea PNL între principalii actanți politici. Și apoi mai sunt destule restanțe nu doar în domeniul leadershipului, ci și al clarificărilor doctrinar-programatice.

Petru Tomegea

Pedeliștilor li-e mila de PNL

Ce are a face mila cu politica? Mai nimic, dar, fiind un sentiment de înțelegere și compasiune față de o ființă care nu ți-e indiferentă, mila ar putea aduce niscaiva avantaje electorale. Miloșii însă nu sunt alegătorii ca atare, ci mai mulți membri de vază ai PDL, iar obiectul milosârdiei și al filotimiei lor nu este propria soartă, azi destul de ingrată, ci tocmai adversarul PNL, aflat la guvernare.
Să se fi decis să-și abandoneze propriul partid, aflat momentan în Opoziție, și să treacă la sau să le dea votul rivalilor? N-ar fi ceva nou.

În loc de momeală

Dar să socotim faptele: cică „PSD le-a dat ministerele cele mai grele, sociale… au(sic!) segmentat ministerul Transporturilor și au(sic!) luat compania de infrastructură rutiere(sic!), ministerul Economiei l-au împărțit și în altele liberalii ascut creioane”. „Mai jos de atât nu-mi amintesc să fi fost partidul, poate doar în perioada ’93-’94. Cert e că sunt(sic!) băscuța PSD. PNL n-a urcat deloc, în afară de câțiva lideri care s-au căpătuit. PNL sau dreapta românească n-a câștigat nimic”. „Degradarea PNL, ca imagine și nu numai, e din ce în ce mai accentuată” (Petru Movilă).
Câtă mărinimie, veți spune. Dar când mila ascunde în spate un anume interes electoral se mai cheamă milă sau devine șmecherie și șantaj? Interesul imediat ar fi o combinație între PDL, 10% în sondaje, și PNL, 24-25%, dar cu condiția să dispară dictatorul Crin Antonescu, cu alte cuvinte, șefii să fie pedeliști.

Mire sau mireasă

Așadar, un fel de mariaj în care pe mire nu îl interesează fata și părinții, ci doar zestrea. Și o mai spune și cu voce tare. Cât de tembel să fii ca să accepți o astfel de propunere? Propunere care se repetă sub cele mai variate și ciudate forme din 2006 încoace.
Propunere care vine după o fază și mai insolită: ani buni s-au încercat pe diverse căi distrugerea PNL și înghițirea lui bucată cu bucată. De prin 2005 se lucrează metodic la sfârtecarea partidului: gruparea Stoica-Stolojan încearcă și reușește să rupă o halcă bună din partidul Brătienilor, PLD, lipită și topită ulterior în PDL încă din 2007. Între timp, racolările individuale de la vârf la bază au continuat fără dram de fereală și rușine. Nici astăzi, pe sub mese, pe la colțuri, ademenirile n-au încetat, ultima reușită fiind gruparea Chiliman, devenită Fundația România Liberală, pregătită să slujească noul-vechiul jupân.

Cum câștigi când pierzi

A doua chestiune este una de principiu: PNL a câștigat împreună cu PSD și PC alegerile locale și generale din 2012 la un scor de forfait cu Opoziția și PDL. Opoziție care încă e năucită de forța loviturii. Or învinsul, victima propriilor iluzii și greșeli, nu se află în situația de a-l compătimi pe învingător fără a trezi suspiciuni asupra integrității și hohote de râs. De nu, o imensă dezamăgire.
Citatele de mai sus pot fi interpretate în sensul proverbului: „Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de milă ce-mi este”. Însă ultima parte nu o mai spun miloșii. Și nu o mai spun din 2006: pedeliștilor și lui Traian Băsescu li se rupea și atunci inima de PNL căzut pe mâna răzgândacului Tăriceanu, dar Coaliția Johannes a câștigat alegerile în 2008. Fără niciun folos, însă, căci la putere a ajuns tot PDL. Istoria va judeca de ce.

Mila ca monedă de schimb
Generozitatea și mila portocalie s-au accentuat apoi concomitent cu „degradarea”, degringolada PNL, căzut pe mâinile adormitului și despotului sângeros, Crin Antonescu, cel ce a întinat nobilele idealuri ale Brătienilor, îngenunchind în fața bolșevicilor de la PSD… Ca urmare, în 2012 au preluat guvernarea, dispunând în Parlament de o majoritate de peste 75%. Halal victimă, halal degringoladă!
Cele de mai sus demonstrează cu prisosință un model politic perimat, unul care a coborât PDL de pe soclul Puterii în terenul arid al Opoziției și, cu toate acestea, nimeni nu e dispus să schimbe sensul vectorilor politici, nici să renunțe la combinațiunile politicianiste care l-au adus la sapă de lemn. A nu se înțelege că de acest tip de milosârdie suferă doar PDL, fiindcă de miloși față de alții e plină politica noastră de la vârf până la bază.

Biata capră a vecinului trage să moară

Atâta doar că mediile noastre numesc acest model politic perimat „sindromul capra vecinului”, unul din multele motive ale înapoierii României. Fiindcă nu poți construi absolut nimic exprimându-ți în bășcălie mila față de adversarul politic aflat la Putere, încercând să-i înșeli vigilența și să-ți bați joc de votul alegătorilor, în timp ce-ți încordezi bicepșii în piața publică. Până și copiii știu că politică fără carte nu se poate.
Petru Tomegea

Ultima lecţie a dlui Boc

Cine analizează cu atenţie discursurile dlui Boc şi ale celorlalţi comilitoni observă cu uşurinţă că Domniile Lor nu au înţeles ori nu vor să înţeleagă încă motivele pentru care fosta coaliţie de guvernământ a pierdut Puterea. Atât preşedintele PDL cât şi activiştii săi din media consideră că li se trage de la traseişti şi de la parlamentarii celorlalte naţionalităţi în afară de UDMR.
Or parlamentarii încriminaţi doar au schimbat macazul, cauzele fiind cele pe care presa nu încetează nici acum să le supună oprobriului: spolierea banului public de la guvern până la ultimul consiliu local, ipocrizia şi aroganţa tot mai jignitoare ale foştilor diriguitori şi continua depreciere a unor sectoare vitale ale societăţii româneşti.

Politica struţului

De la nerecunoaşterea vinilor şi până la desfigurarea oricărei iniţiative a oamenilor guvernului Ponta, atacuri fireşti într-o anume măsură, dacă ţinem cont şi de calitatea ofertei, n-a fost decât un pas, iar pasul a fost făcut cu grăbire atât de dl Boc, dar mai cu seamă de fosta clientelă, oameni de influenţă rămaşi pe dinafară după pierderea sinecurelor şi a surselor de finanţare.
Se spune că PDL este un partid construit de dl Băsescu pentru a performa excelent în Opoziţie, ceea ce e adevărat. Dar la fel de adevărat e că apoi nimeni nu s-a mai ocupat, sau n-a ştiut, să-i asigure şi competenţa pentru gestionarea puterii. Se ia ca model perioada 2006-2008 când a început să crească vertiginos în sondaje, reuşind să-şi adjudece împreună cu PSD şi apoi cu PUNR şi UDMR majorităţi necesare guvernării. Se uită însă că atunci ariergarda Stoica-Stolojan era foarte activă, iar flancurile Berceanu-Blaga-Preda străpungeau cu succes meterezele guvernării Tăriceanu. Ecourile nu au dispărut nici acum.

Un guvern grăbit

Din păcate, atât atunci cât şi acum când piesele de rezistenţă nu mai dau niciun randament, partidul n-a fost capabil să realizeze o construcţie ideologic-programatică menită să le asigure o guvernare fără frisoane şi sincope. Acesta e şi motivul multelor guverne Boc şi Mihai Răzvan Ungureanu, dar şi una din cauzele pierderii Puterii.
Dar mai bine să-i dăm cuvântul dlui Boc: „după ce primăria şi-a adoptat bugetul, Guvernul nu poate interveni cu bocancii să ia banii”. E vorba de banii daţi de fostul prim ministru în vederea campaniei electorale şi doar 387 mil. retraşi de către finanţiştii dlui Ponta. Numai că din cele 648 milioane date cadou, 219 mil. lei constituie fonduri luate cu japca de la Ministerul Educaţiei, ceea ce va face ca ruşinea PDL să nu poată fi spălată prea curând de toate apele hidrografiei naţionale.

Politică, nori şi mocirlă

Dacă guvernul Ponta este „cu capul în nori şi cu picioarele în mocirlă” şi „ia măsuri demagogice şi populiste”, guvernele Boc-Ungureanu cum au fost dacă au tăiat salariile şi pensiile, convinşi şi în ziua de azi că măsurile lor au fost salvatoare? Atât de salvatoare că economia încă nu-şi revine, iar de nivelul de trai s-a ales praful.
Totuşi, în esenţă, dl Boc ar rămâne un critic civilizat în măsura în care şi-ar putea credita propriile afirmaţii. Dar subordonaţii se întrec în sarcasme, batjocură şi injurii: „Ponta e un măgar”, zice Silvian Ionescu, cel ce se oţărăşte că a fost demis degeaba întrucât îşi înaintase demisia de atâtea zile.

Ponta e un măgar

Dacă dl Ponta e un măgar, asta înseamnă că datele identităţii noastre naţionale, inclusiv ale lui Ionescu Silvian, se modofică: toţi suntem nişte măgari deoarece ne-am ales în frunte pe unul dintre semenii noştri. Aserţiunea e valabilă şi pentru celelalte zoonime politice devenite uzuale în spaţiul public: bou, vacă, porc, javră, goriloi, maimuţă curentată etc. Le mulţumim din inimă susţinătorilor noilor şi aleselor noastre identităţi şi îi asigurăm de tot respectul şi toată consideraţia la viitoarele confruntări electorale.
Acum cred că aţi înţeles lecţia dlui Boc şi a comilitonilor săi de la origini până în prezent: numai PDL are oameni apţi să scoată ţara din criză, chiar dacă mai rău au afundat-o, iar, ca dovadă că măsurile lor au fost corecte şi benefice, românii nu vor uita şi-i vor realege. Chiar dacă ar putea să ia din nou aceleaşi măsuri?

Petru Tomegea