Pe fond, cele ce ne-au diferențiat de Occident au fost regulile și disciplina. Iar atitudinea de respect față de acestea se deprinde prin educație și se impune prin lege. Să recunoaștem cinstit că în mare majoritate cunoaștem regulile și legea, dar le aplicăm mai ales atunci când asupra noastră sunt îndreptate privirile celorlalți, între care ar fi bine să se afle un om în uniformă.
Însă în rândurile de față nu va fi vorba de inși care aruncă ghemotocul de hârtie sau chiștocul de țigară pe trotuar atunci când nu-i vede nimeni, ci de demnitari și funcționari de rang înalt ai României: deși știu bine că economia de piață evoluează după anumite reguli, că societatea se conduce după legi scrise și nescrise, ei bine, nu de fiecare dată sunt dispuși să le respecte și acum se pare că intrarea în normalitate nu mai poate fi amânată.
Iar bătălia (îi zicem așa în scop de încurajare!) pe care o duc spre cinstea lor câțiva jurnaliști și membri ai societății civile, cărora li s-au adăugat, sper că nu doar conjunctural, câțiva politicieni liberali, BNR și DNA, CE, FMI și Iohannis, are ca scop tocmai impunerea respectului față de lege și reguli. Fiindcă Occidentul spre care stăm cu ochii țintiți a ajuns în acest stadiu înalt de bunăstare și civilizație nu doar printr-un travaliu uriaș, ci și prin respectul față de disciplină, reguli și legi.
Și mai trebuie spus din capul locului un lucru: atunci când vorbim de respectul față de reguli și disciplină, noi am fost educați să excludem persoanele de față, rudele și prietenii, colegii de muncă și abia apoi să ne referim la ații. Nicidecum la noi înșine. Așa se face că vinovații sunt mereu alții.
Nu altfel stau lucrurile cu incriminatul Comitet Național pentru Supravegherea Macroprudențială apărut ca reacție la noul Cod Fiscal întors de președinte la Legislativ. Necesitatea unui astfel de comitet a apărut în 2007 când s-a observat că decidenții uită constrângerile impuse de FMI și CE, iar managementul crizelor economice presupune aplicarea unor reguli stricte, indiferent dacă Executivul, Parlamentul, organismele economice și financiar-fiscale românești și-ar dori altceva.
Ce ar vrea Guvernul Ponta și majoritatea de guvernământ? Evident, relaxare fiscală și pregătirea terenului pentru câștigarea alegerilor generale și locale de anul viitor. Or, se știe din experiență că anii electorali sunt ratați din punctul de vedere al reformelor economice și sociale. Că acum pomenile electorale vor veni prin intermediul noului Cod Fiscal, numai bun de implementat de la 1 ianuarie 2016, dovedește că nu inteligența le lipsește actualilor diriguitori, ci doar înțelepciunea și prudența.
Însă de aici până la a condamna cu mânie proletară atacul la democrație și statul de drept dat de BNR și „dictatorul” Mugur Isărescu, de FMI și Comisia europeană, de DNA, CSAT și președintele Iohannis nu a fost decât un pas. Iar pasul a fost făcut mai întâi de către Adrian Năstase. Tocmai el acuză că respectivele instituții „cenzurează strategiile macro-economice ale guvernului”, care mai păstrează doar „rolul de țap ispășitor în fata DNA pentru semnăturile de punere în aplicare.”
A se observa că fostul prim-ministru manipulează grosolan: 1. Guvernul României se conduce după legi și Constituție, iar acolo nu scrie că prim-ministrul și colegii săi pot face ce vor, cum și când le trece prin minte; 2. Respectivul Comitet a fost înființat nu de către FMI, CE, CSAT și Iohannis, ci chiar de Guvernul Ponta, la 22 iulie, a.c., tot el stabilindu-i obiectivul: „de a contribui la apărarea stabilității financiare, inclusiv prin consolidarea capacității sistemului financiar de a rezista la șocuri și prin diminuarea acumulării de riscuri sistemice, asigurând o contribuție sustenabilă a sistemului financiar la creșterea economică”.
Din statutul său se vede clar că nu are putere executivă, ci doar consultativ-prudențială. De încântat însă ne încântă apelul la reguli și disciplină, oficializarea lucrului în echipă, un alt mare păcat de care s-a lovit România în ultimul sfert de secol.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 