Cât le vom mai înghiți gogoșile?

Cât le vom mai înghiți gogoșile?

Într-o țară liberă și democrată, se cere din partea cetățenilor respectarea anumitor reguli, unele devenite legi, altele ținând de educație, mai ales de cei 7 ani de acasă. Ce te faci însă când câțiva indivizi respectă în mare legile, dar abdică golănește și mitocănește de la cei 7 ani de acasă? Și o fac în bătaie de joc la adresa celorlalți, în văzul întregii națiuni, fiindcă pot!

Deunăzi, sesizând că televiziunile, Internetul se ghidau după principiile „cine minte mai bine încasează banul“ și „cine manipulează mai soft devine campionul audiențelor“ fără să conteze că la graniță arde focul războiului, Parlamentul a încercat să legifereze niște norme de comportament în spațiul public, presă, televiziuni, Internet, rețele de socializare, ca să se poată respira și-n România adevăr și bună-cuviință în domeniul știrilor, al informațiilor publice. 

Art. 369 Cod Penal arată acum așa: „Incitarea publicului, prin orice mijloace, la violență, ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane sau împotriva unei persoane pe motiv că face parte dintr-o anumită categorie de persoane definită pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.” Este vorba despre interzicerea unor mijloace și procedee de a promova ura, de a discredita cetățenii pe motiv de etnie, orientare profesională, inclusiv politică…

Nu mă mai uit demult la emisiunile TV de comentarii politice, însă, într-o seară, mi-am călcat pe inimă și am urmărit vreo 20-30 de minute de fițe ale moderatoarei care, nemaiîncăpând de sine, tăvălea prin glod cu gesturi de mare expertă orice intenție politică românească, adulând patriotismul lui Viktor Orban a cărui tenacitate o emoționa până la lacrimi. Mi-am dat seama că tovarășa lui Dragnea   stabilea ce trebuie să spună invitații aleși pe sprânceană: mai toți mardeiași și simbriași din sfera fostelor servicii secrete la care partidele renunțaseră demult, lăsându-i muritori de foame, căci pentru ei profesia de jurnalist se confunda cu aceea de lucrător cu gura. De desființat trebuia desființat președintele României pe motiv că e mut, lipsit de empatie față de popor, mai ieri fiind ostracizat că e neamț și n-are copii.

Dar iată manipulările odioase din timpul emisiunii: premierul Ungariei are grijă de propriul popor și a negociat gaze ieftine, nu ca Iohannis pe care nu-l omoară grija față de ai săi. Viktor Orban e atent să nu-l supere pe țarul Putin, așa că nu lasă să treacă pe teritoriul Ungariei convoaie cu arme și provizii către armata ucraineană, în timp ce România a intrat „ca proasta“ în vizorul dictatorului, fiind pasibilă de lovituri și bombe. Nu există nicio inițiativă guvernamentală sau prezidențială care îi ajută pe poporeni să scape de prețurile mari la petrol și gaze, iar foametea ne va da îndată târcoale din pricina lipsei grâului, a cărnii, a uleiului… Cu o seară înainte, Braking-News-ul cu explozia prețurilor la carburanți a clipit ore bune provocând panică.

Iată de ce inițiativa parlamentului de a asana spațiul public devenise o necesitate stringentă: jurnaliști și comentatori, al căror mercenariat duhnește de la o poștă, se strofocau seară de seară jignind, injuriind categorii sociale întregi precum pensionari, militari, judecători, procurori, polițiști… încât ți-e jenă să mai deschizi televizorul. 

După schimbarea art. 369, talk-show-iștii încriminați au pornit cruciada împotriva coaliției de guvernământ, a guvernului și a președinției că au introdus cenzura, că ne fură libertățile, dreptul la opinie… Mi-e clar că respectivii ori nu știu să citească, ori nu vor să vadă ce scrie acolo: nu poți injuria un neamț fiindcă e neamț, nu poți să omori un liberal pentru că e liberal, un pesedist, că e pesedist, un cetățean că a votat cu PNL ori PSD, dar poți critica cum vrei un penelist, pesedist, aurist…corupt, mincinos fără să-ți bată polițistul și procurorul la ușă.

Petru Tomegea

Falsul discurs despre putreda clasă politică

Mass-media dispune, din fericire, de multe analize bune și de câțiva analiști politici serioși, dar multor autori capacitatea de sinteză le lipsește (și lor, și nouă, cititorilor). Le lipsește mai ales criticilor care apar în talk-show-uri, pe rețelele de socializare și în ziare frumos colorate. Ca dovadă generalizările și concluziile forțate, fără bază argumentativă rezonabilă: clasa politică e slabă, ineficientă, ticăloasă, putredă, coruptă, egoistă, proastă, iresponsabilă, lipsită de patriotism… Nicio informație despre cine, cum și când a evaluat clasa asta politică, nici ce principii, scale, metode s-au aplicat.
Trebuie spus din capul locului că astfel de generalizări sunt manipulatorii, urmărind să disipeze vinovăția celor prinși asupra faptului: nu toată clasa politică e ticăloasă fiindcă X, Y, Z… și-au făcut legi pentru a fi ei apărați în fața Justiției și a se perpetua la putere; nu toată clasa politică e coruptă, ci Adrian Năstase, Liviu Dragnea, Nicușor Constantinescu, Victor Babiuc, Relu Fenechiu, Nicolae Mischie, Ioan Avram Mureșan, Antonie Solomon…, lista fiind, din păcate, mult mai lungă și mereu actualizată; nu toată clasa politică e antinațională și putredă, ci doar autorii unor decizii abominabile ca: alungarea regelui Mihai, aducerea minerilor, privatizarea ca jaf național, promovarea activiștilor și a securiștilor vechiului regim, numirea unor inși compromiși în funcții importante, de la aceea de prim-ministru la acelea de miniștri, prefecți, șefi de deconcentrate…
În lipsa capacității de sinteză, de generalizare corectă, cei ce vin să se grozăvească în fața noastră apelează la sintagme șocante precum cele de mai sus. Ei consideră că, batjocorindu-i pe toți ceilalți, ies ei în evidență. La fel se întâmplă și cu cei ce acuză de prostie electoratul care nu-i votează pe ei înșiși sau votează altceva decât ar dori ei. În aceste contexte, nu-și refuză termeni ca prostime, pu…ime, fără cojones, mămăligari, troglodiți, gură-cască, leneși, puturoși, cretini, puțini la minte, handicapați, analfabeți, sărăntoci, hoți, curve, golani, fantome…
Un caz aparte este acela al lui Adrian Năstase, fost prim-ministru: cică „eu aș fi jignit ‘milioane de romani din diaspora’, numindu-i ‘indieni’…. Bineînțeles că nu sunt indieni. Sunt români. În realitate, problema nu e de etnicitate, ci de coeficient de inteligență”. Încercând să se disculpe, ne-a făcut și proști, reduși mintal. Abia acum înțeleg de ce a copiat Victor Ponta, al său discipol favorit.
Mai trebuie spus că, în majoritate, politicienii care vorbesc de clasa politică ticăloasă, putredă au făcut și fac parte dintr-însa. Batjocorind-o, nu realizează ridicolul, chiar penibilul situației. Firește că suntem cu toții nemulțumiți într-o mare măsură de situația economică și politică trecută și actuală, și mai gravă fiind pierderea speranței de mai bine. Dar una este a-ți exprima opinia ca simplu muritor și alta a te erija în reprezentantul umiliților și al ofensaților vieții.
A se înțelege că nemulțumirile celor mulți nu s-au născut nici ele din senin, ci sunt urmarea prelungirii unei tranziții păguboase, a lipsei competențelor, a ineficienței multora dintre cei ajunși în frunte, în consilii locale, parlament și chiar guvern, a sărăciei și a șomajului, a crizelor economice.
De asemenea, nu toată presa e coruptă, partizană, manipulatoare, ci jurnaliștii cutare, cu nume și prenume, care au devenit servitori preaplecați ai unor politicieni compromiși, ai unor partide și, în loc de bună guvernare, vizează doar avantaje electorale. S-au transformat în mercenari fără ca derapajele să le fie sancționate nici de CNA, nici de colegi, nici de patronate, nici de cititori.
Și mai este o situație care ne individualizează pe scena politică nu doar europeană: foarte mulți politicieni ahtiați după imagine publică și notorietate scriu în presă, apar la televizor în calitate, nu de politicieni, deși asta le-ar fi singura justificare, ci de analiști politici, comentatori, experți în orice, ocazie cu care își bălăcăresc adversarii. Ei, bine, acest spectacol degradant ține loc de politică, de exercițiul de administrație și gestionare a treburilor publice.
Vă mai mirați de ce rezultatele managementului la nivel de țară și localități sunt mereu nesatisfăcătoare de moment ce înaltul funcționar, demnitarul, parlamentarul stă mai mult în studioul TV sau în redacțiile ziarelor lăsând de izbeliște agenda postului? Ce s-ar întâmpla dacă și medicul, profesorul, polițistul, zidarul, șoferul, contabilul, judecătorul… ar face la fel? Petru Tomegea