Cuibușoare de nebunii pe banii contribuabilului

Cuibușoare de nebunii pe banii contribuabilului

Statul român nu are alți bani în afara acelora adunați de la cetățenii săi prin taxe, impozite și alte dări directe ori indirecte. De aceea e condamnabilă atitudinea profitoare a aleșilor față de acești bani care nu sunt ai lor, ci ai contribuabililor. Firește, sunt legi de gestionare a banului public, numai că aceste legi, de care nu se prea împiedică nimeni, sunt făcute de alți aleși care au avut grijă să lase deschise portițe abuzurilor, cel mai adesea contribuabilii rămânând cu ochii în soare. Ca acum.

Aceasta e adevărata cauză a sărăciei de când politicienii au socotit că libertatea și democrația sunt numai în favoarea dulăilor, nu și a cățeilor, vorba fabulistului. De zeci de ani vorbim de dreptate, egalitate, dar inutil. Iar acum tragem ponoasele: pandemia ne-a prins fără bani, cu spitalele goale de medici, aparate și medicamente, cu școlile aflate în imposibilitate de a-și instrui – educa elevii și studenții fără calculatoare, tablete, platforme e-learning…

În schimb, în fiecare campanie electorală ies la iveală cuibușoarele de nebunii pe banii statului: cele mai mari resurse au mers și merg pe pensii speciale, pe salariile nesimțite ale majorității primarilor și ale funcționarilor din primării, unele intrate din cauza aceasta în incapacitate de plată, urmează apoi investițiile în confortul lor și al subordonaților, mașini, mobilă, ustensile scumpe, perdele, birouri somptuoase și nu în ultimul rând bani cheltuiți pe agape, excursii numite „vizite de lucru“, festivități, întâlniri, simpozioane, conferințe, congrese, de obicei în paradisuri turistice, în marile metropole ori destinații precum Cannes, Miami-Beach, Monaco, Dubai, marile capitale ale desfrâului mondial și ale traiului scump. Plus contracte cu Cumpănașu, Pieleanu, Chirieac…

Dar partea cea mai costisitoare e aceea a manipulării: zeci de milioane de €uro băgați în publicitate la televiziunile, jurnalele, site-urile de casă pentru a le preamări faptele de mari gospodari, de „bună“ gestionare a banului public. Nu puțini se comportă ca niște nababi pe bănuțul văduvei și al sărmanului: subvenționează echipe de fotbal, pofta lor cea mare, ca să se fălească ilustrele lor burți în fruntea galeriilor, fiindcă nu poți fi mare sculă de primar, de baron fără echipă în primul eșalon, plătesc pensionarilor excursii la hramuri, mănăstiri, la Sfintele Moaște, la Sfântul Munte și chiar la Sfântul Mormânt, plătesc apariții la TV ca și cum adică li s-ar lua interviuri, să se laude… Doar nu o fac din banii lor! De diferite forme de recompensă pentru lăudători, pupini… nu mai zic. Oricum zicem degeaba de zeci de ani.

Și mai presus de toate, își angajează mulțimi de bodyguarzi, servitori,  purtători de mapă, șoferi folosiți pe post de argați, menajere, adevărate roabe, croitori,  guvernante, bone pentru copii…, dacă se poate filipineze (4000 lunar, plus cazare, masă, ținută!), fiindcă nasul subțire cu cheltuială se ține, numai că nu pe banii lor, ci ai noștri.

Să nu ne facem că nu știm despre ce este vorba: nici înainte de revoluție nu era altfel. Amintiți-vă de casele de oaspeți, unde oficiau primii baroni roșii, recte primii secretari cu nelipsitele agape, chiolhanuri și dansuri pe mese în fundul gol, de fotbalul cu pui fripți și orgiile nesfârșite. Amintiți-vă de sute de cabane de vânătoare unde chefurile pe ban public nu se mai terminau. Amintiți-vă că tovarășii nu purtau un costum de două ori, că odraslele lor, cele mai multe (semi)analfabete, aveau asigurată succesiunea la tronul tatei… Că frații și surorile, nepoții și strănepoții, neamurile, amantele, în general activiști fără școală, în mintea cărora duduia incompetența, ne conduceau destinele „spre comunism în zbor“. Dezmățul lor, însă, era ascuns de ochii prostimii, nu pe față, ca acum! Nu de asta s-au prăbușit „cârmaciul“ și tovarășii în decembrie 1989?

Ei, bine, din cât se vede, cuibușoarele de nebunii au intrat în tradiție, fiind la mare prețuire în capitală, dar și în ale lor baronate. Nici vorbă să dispară. Din contra: cu cât sunt criza economică, austeritatea mai accentuate, cu atât abuzurile asupra banului public se înmulțesc. Cine sună deșteptarea? 

Petru Tomegea