Despre zvonuri, zvonaci și ticăloși

Despre zvonuri, zvonaci și ticăloși

Zvonurile sunt ușor de recunoscut, fiind introduse prin: „se zice că…“, „cică“, „am auzit eu“, „e posibil să…“, „se pare că…“, asta în cazul când zvonacii mai au o brumă de minte și de rușine. În celelalte cazuri, zvonurile sunt date ca informații sigure provenite din „surse“ de încredere. (Atenție – zvonurile confirmate nu sunt zvonuri, ci informații și nu vor face obiectul abordării de față).

Politica românească adună foarte multe voturi din zvonuri și procese de intenție, iar campionii zvonisticii s-au profesionalizat în aceste ultime trei decenii. Cu timpul, efectele au fost bine studiate și s-a observat că valorează mai mult decât orice strategie electorală: zvonul că regele îi readuce pe moșieri care să ne ia înapoi pământurile și pe burghezi care să ne ia fabricile și uzinele ca să ne lase cu fundul gol i-au adus în 1990 lui Ion Iliescu peste 85% din sufragii, iar FSN-ului aproape 70%. 

Zvonacii n-au fost inventați după 1989, ci existau dinainte făcând posibilă prelungirea regimului comunist și a dictaturii ceaușiste: românii au cea mai ieftină mâncare din Europa („ei au Papă, noi avem papa!“), capitaliștii rabdă de foame, iar leul românesc a bătut dolarul și lira sterlină!

Să recunoaștem că ar fi necesară o istorie a zvonisticii românești. Am putea afla o mulțime de enigme: de ce s-au tot divizat și încă se divizează PNL, partid istoric, de ce Emil Constantinescu n-a mai vrut să candideze pentru al doilea mandat, de ce a dispărut din eșichierul politic PNȚCD-ul lui Corneliu Coposu, de ce a pierdut Mircea Geoană mandatul de președinte, de ce a dispărut din peisaj Crin Antonescu și a pierit USL…

Vă întrebați cum de cresc unii în sondaje într-o noapte cât alții în ani buni? Prin zvonuri jegoase și criminale plasate la ore de vârf de către televiziunile de informații interesate doar de rating și câștig electoral. Pentru care adevărul nu face două parale. Să ne concentrăm doar pe perioada pandemiei: botnițele ne omoară cu zile, liberalii ne vor închide bisericile, ne bagă cipuri ca să ne supravegheze și să ne fure libertatea.

După apariția vaccinului, s-a zvonit că ni se introduce blestematul de cip în sânge, femeile vor stârpi, iar cancerul ne va lua viața și ne vor crește solzi pe trup.  Pe deasupra, medicii ne omoară cu masca de oxigen. Astfel a fost discreditată campania de vaccinare, motiv pentru care România are de trei ori mai multe decese COVID decât restul țărilor civilizate. Iar eu nu pot înțelege cum se face că n-au fost pedepsiți cei ce au provocat prin zvonurile lor atâtea crime, în timp ce un hoț de covrigi ia 3 luni la Mititica!

Nici politica n-a fost scutită de zvonuri: Dragnea își face partid și toți pesediștii de frunte îl vor urma; Câțu are zilele numărate în fruntea liberalilor, cei mai mari lideri cerând organizarea unui congres de alegeri; Ludovic Orban rupe în două PNL, iar cei mai semnificativi liberali îl vor urma; fie PNL, fie PSD urmează să spargă coaliția și să iasă de la guvernare… Când Cîțu, când Ciolacu, când Orban… negociază pe ascuns cu AUR.

Această strategie a zvonurilor a fost perfecționată după modelul troll-ilor ruși, fiind cultivată și la nivel mondial: cică NATO, UE și Ucraina sunt gata să atace Federația Rusă și Bielorusia care nu vor decât să se apere, militând pentru respect din partea americanilor…

Zvonurile fac parte din războiul hibrid purtat de oamenii lui Putin pentru a slăbi democrațiile din fostele țări ale lagărului socialist ca să le determine să se întoarcă sub aripa ocrotitoare a Moscovei, așa cum era pe vremea URSS. De aici și până la interzicerea apartenenței lor la NATO și UE nu e decât un pas, așa cum prevăd ultimele pretenții ale noului țar de la Kremlin. Suveranitatea e bună doar pentru Rusia!

Partea care intrigă este lipsa reacțiilor vehemente ale actanților politici maltratați prin zvonuri. Or fi fiind ele informații false, fake news-uri, dar utilizarea lor are consecințe perverse: o formațiune politică abia încropită, cu lideri fără școală, xenofobi, antidemocratici, antieuropeni și filoruși, a ajuns a doua forță politică amenințând cu scoaterea României din NATO și UE. Asta a învățat AUR din  „înțelepciunea“ Rusiei putiniste.

Petru Tomegea

A cui democrație?

A cui democrație?

Articolul acesta va încerca să-și exprime revolta împotriva politicienilor, a jurnaliștilor, a politologilor, a comentatorilor și a influencerilor care habar n-au despre tema și subiectul abordate în discursul lor, în schimb manipulează opinia publică pentru a aduce câștig electoral stăpânilor care-i plătesc: nu este vorba de lovitură de stat ori de insurecție armată din partea „trupelor de asalt“ ale oamenilor lui Trump împotriva Capitoliului și a Constituției SUA, ci de încercarea respectivilor cetățeni americani de a apăra democrația. În fond, ei fuseseră convinși de către președinte și slujitorii săi că alegerile au fost fraudate și, ca urmare, au încercat să forțeze Congresul să le facă dreptate. Dreptatea lor.

Ca la comandă, s-a pornit un uriaș și mondial cor de bocitoare că democrația americană s-a prăbușit la prima lovitură a mulțimilor, că jandarmii, poliția și armata au fost făcute varză de câteva mii de insurgenți, iar siguranța vieții în America e o simplă însăilare comic-cinematografică de la Hollywood. O veselie debordantă, dar suspectă a cuprins televiziunile din China, Rusia, Iran și… Coreea de Nord. Apoi li  s-au adăugat și Antenele voiculesciene, și altele din aceeași găleată.

Căzut ca o pleașcă în spațiul public, evenimentul a permis dușmanilor eterni ai Americii să manipuleze la modul ordinar: așa arată cel mai puternic popor, unul furat la alegeri de un stat al fărădelegii, protestând împotriva conducătorilor abuzivi, cu simbolul democrației, Capitoliul, ajuns în mâna insurgenților? În schimb, în Rusia și China e liniște, fiind asigurate toate drepturile cetățenești, așa că să nu mai zică nimeni de America cea puternică, model de stat de drept și democrație. 

În fine. E clar că nu este vorba de punerea la cale a unei lovituri de stat în SUA, la fel cum nu a fost lovitură de stat dată de către sutele de mii de protestatari români la începutul lui 2018 ori la 10 august, dominant fiind sentimentul civic de a apăra democrația și libertățile. Căci și salvatorii, și ticăloșii reușesc să acceadă în fruntea statului numai și numai în numele binelui public, al libertății și al democrației! A cui libertate și a cui democrație?

Întrebarea își are rostul ei fiindcă nici măcar nu este vorba de libertate și democrație propriu-zise, cât de percepția indusă cetățenilor revoltați de către lideri care vor să acceadă la vârful puterii politice, iar bătălia se dă în spațiul public pentru crearea acestei percepții. De când e lumea, liderii oportuniști se așază în fruntea noilor curente de ei înșiși sau de alții create în numele libertății și al democrației lor, poporul fiind folosit ca masă de manevră și pus de destule ori să lupte și să moară cu arma în mână pentru astfel de lideri.

Este și motivul pentru care respectivii țin populația departe de adevărurile de mai sus, iar în acest scop sunt lansate știri false sau exagerări, scenarii cu oculta mondială și locală, conspirații ale inamicilor, ale masonilor, ale serviciilor secrete, cu cât mai fanteziste, cu atât mai credibile.

Că în România arareori s-au depășit fazele enunțate aici este evident. Alegerile s-au câștigat mereu ducând masele cu zăhărelul și prin crearea spaimelor legate de viitor, așadar prin procese de intenție: nu dați votul cutărui partid deoarece țara va intra în criză, salariile și pensiile vor fi tăiate, UE și NATO împreună cu Germania Angelei Merkel și străinii ne vor lipsi de suveranitate, transformându-ne în colonie. Această percepție continuă manipulări ordinare din anii ’90 când țăranii au fost îngroziți de (re)venirea regelui și a moșierilor care ne vor lua din nou pământurile și casele ca să ne facă iarăși robi în țara noastră, iar capitalul imperialist și fosta burghezie să pună mâna pe averea poporului, uzinele și fabricile…

În Occidentul dezvoltat, faza aceasta a fost depășită de aproape două secole, iar excepțiile (atacul Capitoliului, vestele galbene din Franța, mișcările Occupy, Indignados…) confirmă regula. România mai are de așteptat până se va înțelege că democrația și educația sunt unele dintre cele mai importante condiții ale siguranței naționale alături de economie și armată.

Petru Tomegea

Toamna scenariilor buclucașe

După respingerea de către Parlament a proiectului de exploatare a zăcămintelor aurifere de la Roșia Montană și după diminuarea protestelor din stradă, ca niște naivi ce eram, ne gândeam că politica românească își va întoarce fața către necazurile dascălilor și ale elevilor aflați în grevă sau către generalul Iarnă care trebuie întâmpinat de către autorități cum se cuvine. Măcar anul acesta. Că de pregătirea anului economic 2014 oricum nu vorbește nimeni.
Or tocmai acum au ieșit la lumina zilei noi scenarii politice, cu cât mai explozive, cu atât mai înspăimântătoare. Autorii lor? Cam aceiași din ultimul deceniu. Ce sorți de punere în operă au? Ei, aici e aici: astăzi în România scenariile se fac mai puțin spre a fi puse în scenă, cât spre a-i desființa pe inamicii politici, prezumtivi puitori la cale, și pentru a mai aduna ceva voturi din spaime colective.

Regele, moșierii și exploatarea omului de către om

Căci din spaime colective bine întreținute s-au câștigat voturi deloc puține în Duminica Orbului (20 mai) 1990 pe baza unui scenariu foarte bine întocmit și instrumentat de FSN împreună cu proaspăt înființatul SRI: cică regele vrea să pună din nou mâna pe țară și pe bogățiile ei, să le stoarcă cum vrea el. Moșierii regelui ne vor lua înapoi pământurile date de dl Iliescu, ne vor transforma în iobagi și ne vor pune să le lucrăm ca robii moșiile, iar când le vom culege fructele, strugurii… ne vor pune botniță. Zaharia Stancu nici nu și-a închipuit ce carieră mizerabilă va face minciuna din romanul „Desculț”, niciun muzeu nefiind în posesia unei astfel de botnițe.
Pe deasupra, regele ne va aduce pe cap și burghezia, patronii, capitalul, Malaxa, Mociorniță…, imperialiștii, exploatatorii… care ne vor lua uzinele și fabricile clădite din munca și sudoarea bietului popor român ca să ne facă pe noi iarăși sclavi în propria țărișoară… Așadar, o manipulare scoasă din arhiva temutei securități, a cărei eficacitate a fost probată în anii dinaintea expulzării regelui Mihai, la 30 decembrie 1947.

Nimeni nu moare de rușine

Am menționat aceste fapte deoarece mai toți autorii respectivului scenariu împreună cu puitorii în operă sunt în viață și poate s-or rușina, că de pedepsit se vede treaba că în România nu se poate atât timp cât marii scenariști au ocupat și ocupă funcții care mai de care mai înalte. Iar minciunile nu sunt pedepsite de codul penal, ci de acela al bunelor maniere.
Veți spune că lucrurile acestea se întâmplă în momentele foarte grele și complicate ale istoriei. Oare și astăzi trăim astfel de vremuri? Fiindcă scenariștii și scenariile lor aiuritoare din nou ne tulbură existența. Să enunțăm câteva.

Două scenarii, ambele cu tâlc

Sunt dezvăluite de către Traian Băsescu în direct la TV, unul demn de lumea a patra, că, între timp, a treia s-a mai emancipat: astfel Dan Voiculescu, Sorin Roșca Stănescu, Victor Ponta, prim ministru al Guvernului României… și încă vreo câțiva ar fi pus la cale nici mai mult, nici mai puțin decât să-l acuze pe președinte că a vândut România la Bruxelles, fiind așadar vorba de înaltă trădare, ca Parlamentul să-l demită cu 2/3 din voturi.
Al doilea: cică PSD și Ponta ar dori să participe pe cont propriu la alegeri, dar fără liberali nu pot câștiga majoritatea și președinția, de aceea nu vor forța ruperea USL până în 2016. Liberalii, la rândul lor, mai degrabă ar realiza un pol puternic de dreapta alături de partidul său de suflet (iar!) PDL, caz în care președintele l-ar ajuta pe Crin Antonescu să câștige alegerile, fiind dispus „să-l învețe ce să facă”.

Politica SF

Din păcate ultimul scenariu ar putea fi explicat doar prin alt scenariu, acela al reevaluării lui Crin Antonescu, așezat de Cotroceni până acum în galeria unor politicieni fără substanță, fără trecut și fără viitor și, în fine, realizarea unui tandem epocal între actualul președinte și viitorul președinte, ceea ce ne plasează între vis avântat și SF.
Mai sunt și alte multe scenarii, dar cred că deja v-ați plictisit. Și, cu siguranță, v-ați săturat de aproape 24 ani de o politică în care nu se întâmplă mai nimic, în afară de vorbe, de planuri cantemiriene „din cuțite și pahară”, de calcule politicianiste… că-ți vine să-ți iei lumea în cap, ceea ce deja se întâmplă cu o bună parte a concetățenilor.

Petru Tomegea