Odată cu declanşarea scandalului legat de privatizarea Oltchim, ofiţerii de presă şi activiştii PDL, comunicatorii şi vectorii de imagine ai dlui Băsescu au primit ordin să amplifice prin orice mijloace tărăboiul mediatic: e vorba de una din ultimele ctitorii ale societăţii socialiste multilateral dezvoltate, un combinat cu capital majoritar de stat de care se leagă destinul a peste 2500 de angajaţi cu tot cu familiile acestora.
Au intrat în ecuaţie din nou temele lor favorite: ruşii – duşmanii românilor, diriguitorii s-au dat cu ruşii, toţi sunt hoţi, toţi mint, toţi au greşit la guvernare numai dnii Videanu, Boureanu… şi PDL sunt mimosa pudica & gratiosa. Mai trăim încă graţie performanţelor PDL, clarviziunii lor economice şi politice. Altfel era vai de mama noastră. Culmea: lipsesc Motanul Felix, bătrânul edec bolşevic Iliescu, încarceratul Năstase…
Referendum / Oltchim
Pentru mai bine de o săptămână, complexul de evenimente legate de referendum cedează întâietatea mediatică, iar acuzaţiile grave aduse USL şi Guvernului Ponta de către liderii PDL şi oamenii lor de influenţă demonstrează că, dacă tevatura cu privatizarea Oltchim nu era cumva pregătită din vreme, măcar au reuşit să-şi creeze un cap de pod mediatic şi o linişte absolut necesare pregătirii viitoarei campanii.
Mai trebuie spus că, odată cu al II-lea mandat al lui Băsescu la Cotroceni în 2009, consilierii şi activiştii săi au încercat în permanenţă să stăpânească spaţiul public, să lanseze propriile teme ale agendei politice şi chiar să contracareze bombele de presă prin lovituri mediatice arareori din sfera economicului, a socialului, ci mai adesea din dosarele Justiţiei. De ce? Ne-ar putea răspunde comisarul european pentru Justiţie, Viviane Reding, sau CSM. Dar n-au făcut-o, nici nu o vor face cu tot cu un MCV impus până la calendele greceşti.
Bombe de presă şi ofensivă mediatică
Paradigma tematică a referendumului a fost conturbată prin mijloace demne de profesioniştii vechii securităţi şi ai armatelor de ocupaţie: ne era spart auzul continuu cu lovituri de stat ale Parlamentului, puciuri ale cetăţenilor participanţi la vot, subjugarea justiţiei şi scăparea puşcăriabililor…, iar soluţia a fost ca de fiecare dată intervenţia străină.
Dacă necesitatea de a fi schimbată principala temă de discuţie în campania referendară putea fi de înţeles, ei bine, actualmente, după ce dl Băsescu s-a întors cum-necum pe scaunul poftit cu atâta ardoare, schimbarea subiectului de discuţie e mai greu de explicat.
Ce trebuie ascuns de ochii lumii?
Un posibil motiv ar fi ratarea de către DNA a posibilităţii de a scoate din pământ din piatră seacă peste 1,5 milioane de voturi fraudate la referendum, pentru a dejuca şi noul cvorum de 19 milioane. S-a dovedit că e o simplă gogoaşă de presă, voturile multiple abia ajungând la 55 660, conform raportului AEP. Acestei informaţii i se adaugă şi Decizia CCR de respingere a contestaţiilor PDL referitoare la schimbarea lui Vasile Blaga de la conducerea Senatului, ceea ce denotă că nici conceptul de lovitură de stat nu mai are obiect. Or informaţiile de mai sus nu trebuie să ajungă concomitent la urechile poporenilor, fiind în pericol procentele electorale ale ARD şi aşa destul de amărâte.
Pentru alimentarea tărăboiului mediatic, vectorii lor de atac se strofocă mereu să echilibreze discuţia: atacat din toate direcţiile pentru inducerea în eroare a comisiei guvernamentale de privatizare şi pentru lipsa unei garanţii serioase a creditului de 45 mil. €, Dan Diaconescu găseşte scuze şi înţelegere la activiştii PDL. Partea comică este că trebuie obligatoriu să nege alianţa cu Dan Diaconescu şi să demonteze orice acuzaţie care ar plana asupra PDL în legătură cu Oltchim în perioada guvernărilor portocalii.
A trântit Ponta uşa sau e tot manipulare?
În condiţiile de mai sus, este de înţeles reacţia prim-ministrului Victor Ponta de a părăsi şedinţa CSAT. Explicaţia era cea bănuită: Traian Băsescu a încercat să impună crearea unui Oberminister de Externe la Cotroceni, cică pentru a reajusta imaginea României făcută ţăndări la referendum. Iată încă o tentativă de absolvire a unei vinovăţii clare, aceea de a răspândi pe toate canalele mapamondului ştiri false despre România, pisica moartă fiind din nou aruncată în curtea Guvernului USL.
Toate se întâmplă fiindcă instituţiile statului de drept au devenit jucători partizani pe scena politică, anchetele, deciziile înaltelor instanţe nemaiputând clarifica vinovăţiile personajelor politice la vârf. Iar alegerile din decembrie trebuie să ne prindă pe toţi curaţi şi neprihăniţi. Cine s-o mai creadă?
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 