De ce sare atât de sus Liviu Dragnea?

Imediat ce strada a reînceput să protesteze împotriva încercărilor repetate ale majorității de guvernământ de a-și subordona Justiția, Liviu Dragnea, liderul PSD și al majorității parlamentare, a sărit ca ars: „De ce atâta patimă?” Toți „se năpustesc asupra unui om care a enunțat niște principii…” „sistemul de Justiţie nu trebuie să se învârtă în jurul lui Iohannis, Kovesi sau Lazăr“. „România e foarte aproape… de a ne trezi cu o poliție politică”.
Să o luăm în ordine: de ce atâta patimă? Fiindcă „principiile” și apoi legile enunțate de dl Tudorel Toader, ministrul Justiției, cu intenție sau fără, au provocat un șoc emoțional în spațiul public. Fiindcă șocul e legat de strangularea bătăliei cu corupția și transformarea actualilor lideri corupți în persoane imune penal, președintele Iohannis, instituțiile Justiției românești, organizațiile procurorilor, ale judecătorilor, ONG-urile „libere de sarcini” politice, jurnaliștii responsabili, presa străină, câteva ambasade, UE… au protestat categoric, trăgând un semnal de alarmă asupra voinței actualei majorități de guvernământ de a îngrădi independența Justiției.
Acesta e adevăratul motiv pentru care toți „se năpustesc” asupra ministrului Justiției și nu că Justiția „trebuie să se învârtă în jurul lui Iohannis, Kovesi sau Lazăr“, că nu a cerut vreunul dintre ei o asemenea enormitate, iar de procese de intenție și minciuni, tot mai numeroase în guvernarea actuală, jurnaliștii, spațiul public s-au cam săturat.
Numai că manipularea cea mai groasă e aceea legată de poliția politică: pentru Liviu Dragnea și toți cei ce au uitat securismul ceaușist e momentul să le reamintim că poliția politică înseamnă tocmai înfăptuirea actului de justiție de către partidul de la putere prin intermediul magistraților, poliției, iar singura formațiune politică în stare să facă lucrul acesta e tocmai PSD ajutat de aliații săi la guvernare. Fapt e că toată Opoziția actuală deja condamnase imixtiunile în treburile celei de-a treia puteri în stat, constituțional, Justiția fiind independentă.
Dar liderul actualei majorități are motive să sară în sus. Nu că e prins el în nu știu câte dosare penale, dosare uitate prin cele sertare, ci că nivelul de încredere al Guvernului Tudose și al miniștrilor săi a coborât sub cota de avarie: din nou mii de oameni în stradă, din nou atenționări de la Bruxelles și ambasade, din nou Opoziția își ia avânt fără să facă mai nimic, din nou presa stă cu ochii pe „țopăiala” guvernamentală. De aceea elitele corupte nu mai au timp de așteptări și au trecut la fapte.
Și-au scos la atac mercenarii în studiourile TV și în presă, alături de activiști vocali, de sinecuriștii de partid și liderii înșiși, iar în discursul lor sunt vizibile două direcții, evident, complementare:
1. batjocoresc, desfigurează, adresează injurii și abjecții la adresa demonstranților precum proști, disperați, tefelei (prescurtare ion-cristoiască cu sonorități boschetare însemnând „tinerii frumoși și liberi”), tâmpiți, tâmpiței, nesănătoși la cap, pegră, nu înțeleg și nu citesc nimic, fiind protestatari de profesie, spălați pe creier, neica Nimeni scoși în stradă de alde Soros, manipulați de servicii secrete, binom, sistem, oculta mondială, multinaționale, Iohannis… Așa că protestul lor n-are absolut nicio relevanță pentru politica înțeleaptă a social-democraților;
2. schimbările propuse de ministrul Justiției cică sunt conforme cu cutumele europene, cu cerințele Comisiei de la Veneția și deciziile CCR, deși erau conforme și până acum, iar pachetul acela de legi pe Justiție a permis României să fie admisă în UE. Or fi fiind ele legile dlui Toader conforme cu cutumele europene, dar în Europa civilizată nu există tătuci de partid care controlează sau schimbă guvernul cum și când au chef, acolo penalii nu năzuiesc spre putere, politicienii nu fac avere din funcție, nici nu caută pe orice cale imunitate în fața legii, ci răspund penal la fel ca oricare alt cetățean.
Aparent doar, protestatarii se liniștiseră după omorul de la Colectiv și episodul OUD 13 „noaptea ca hoții”, sperând că situația nu se va mai repeta. La rândul lor, diriguitorii actuali sperau că demiterea lui Grindeanu va remonta încrederea în Executiv. Ei, bine, lovitura ministrului Justiției, Tudorel Toader nu mai dă nicio șansă încrederii, iar Liviu Dragnea va sta cu strada la ușă.

Petru Tomegea

Forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii

Titlul este extras din operele alese ale dlui Baconschi, unul din pretinşii noştri elitişti, ministru de externe în vremea căruia România a lipsit de pe harta lumii şi a Europei, stând mereu la colţ ca în cazul Schengen. După Domnia Sa, în stradă sunt „forţele trecutului” care se împotrivesc „proiectului unei noi Românii”. Aşadar cine se războieşte cu cine şi de ce?
Dacă forţele trecutului pot fi estimate ca valoare după apelativele folosite de marii noştri conducători: viermi, boi, proşti, huligani, coate goale, neica nimeni, derbedei înarmaţi, bătăuşi, şuţi, manglitori, mahalagii, imbecili, ciumpalaci etc., dacă dobitocii, tembelii, sărăntocii… pot fi număraţi, ei bine, „proiectul unei noi Românii” nu există nici măcar în faşă. De altfel, Puterea actuală, în numele căreia vorbeşte dl Baconschi, nu ştie ce va face mâine, darmite luna viitoare, sau peste doi ani.

Forţele trecutului şi oamenii de bine

Cică forţele astea ale trecutului se luptă cu „oamenii de bine”, adică toţi cei aflaţi în oastea guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu. Cine a zis că spiritele mari se întâlnesc peste ani n-a greşit. Sintagma aparţine dlui Iliescu, fiind folosită într-un context asemănător: demonstraţiile şi mitingurile anti FSN din primele luni după Revoluţie şi mineriada din 13-15 iunie. Atunci îi chema pe mineri, oamenii de bine, să apere cuceririle revoluţionare, adică funcţiile emanaţilor.
Ce vor forţele trecutului? De o săptămână cer schimbarea: jos dictatura şi hoţia, libertate, stat de drept, democraţie, respectarea Constituţiei şi a legilor, dreptul la viaţă decentă şi la îngrijiri medicale, dreptul la educaţie… Însă mesajele scrise pe pancarte sau scandate de mulţimi pe un ger cumplit sunt ale prezentului. Forţele astea retrograde cică sunt „încleştate pe viaţă şi pe moarte” cu reforma statului şi au „întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej”.

Periferia şi Puterea

Cu încleştarea, dl Baconschi s-a făcut iar de poveste. Protestatarii dispun doar de armament vocal şi vizual, pietrele, petardele şi cocteilurile Molotov aparţinând diversioniştilor, toţi membri ai echipelor de ultraşi, bătăuşi ai stadioanelor, cu care Puterea a vrut să-i compromită pe manifestanţii paşnici. Dacă jandarmii îşi îndeplineau corect misiunea, în 5 (cinci) minute i-ar fi băgat pe toţi în dube.
Apoi, dl Baconschi susţine că „periferia” s-a ridicat împotriva „centrului” şi a reformelor, dar măsurile promovate de actualul regim n-au reformat nimic, din contra, după aplicarea unor astfel de „modernizări”, sectoarele respective au intrat în degringoladă, s-au înmulţit analfabeţii şi neşcolarizaţii, a scăzut drastic numărul angajaţilor, deci al contribuabililor, serviciile medicale sunt tot mai anemice, rata colectării taxelor s-a redus.
În afara scăderii salariilor şi a pensiilor, a diminuării bugetelor educaţiei, sănătăţii, serviciilor sociale, alte efecte nu sunt. Fireşte dacă nu vedem miliardele băgate în armată, servicii secrete, foarte dragi comandantului suprem.

Cine dezinformează şi propagă ura?

Să fi răguşit bolşevicii Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu şi Ana Pauker strigând „jos dictatura”, să fi luptat pentru un trai mai bun, o Românie modernă şi tembelii de noi nici măcar să nu fi ştiut? Se vede că ministrul de externe nu s-a consultat cu dl Băsescu, nici cu dl Tismăneanu care în actul de Condamnare a comunismului îi acuzau de crime grave împotriva umanităţii.
Tot Domnia Sa îi acuză pe participanţii la proteste că dezinformează şi propagă ura, că refuză să recunoască măreţele realizări ale Guvernului Boc, că nu acordă românilor din diaspora dreptul la vot. În ceea ce priveşte dezinformarea, probabil că protestatarii, „mahalaua ineptă” ar trebui să-şi strige fericirea că li s-au tăiat salariile, că rabdă de foame şi să mulţumească din inimă partidului şi dlui Băsescu pentru astfel de binefaceri.

Votul diasporei, ultima speranţă portocalie

Cât despre votul diasporei, îl rugăm să vadă că în ţări cu democraţie serioasă votul celor plecaţi nici nu este luat în discuţie. Acuza cu ura însă e una din manipulările portocalii mai vechi: „nu-l urâţi pe Băsescu”, numai aşa puteţi trăi bine. Oamenii l-au iubit cât l-au iubit, dar, văzând că o duc tot mai rău, iar dumnealui, cum îi vede, cum îi ciuruieşte, le-a trecut. Acum vor toţi „Jos Băsescu”, jos guvern, jos… Puterea.
Dl Baconschi nu ştie că forţele trecutului nu cer schimbarea?

Petru Tomegea