Șoferul și fotograful lui Boc, specialiști la ROMATSA!

Cine și ce este ROMATSA? E Romanian Air Traffic Services Administration, (Administrația Româna a Serviciilor de Trafic Aerian), o regie autonomă care deține monopolul serviciilor de trafic aerian în România. Înființată în 1991 sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, funcționează în regim de autonomie financiară, ocupându-se nu de număratul curcilor pe șosele, nici de stârpirea șobolanilor, ci tocmai de Managementul Traficului Aerian.

Păcate vechi la vremuri noi

Cum a ajuns această regie implicată în asigurarea siguranței călătorilor și a aparatelor de zbor în spațiul aerian românesc oaia neagră a presei noastre? Foarte simplu și nefăcând mai nimic: o catastrofă aeronautică în care au pierit două ființe dragi nouă tuturor, studenta Aura Ion și pilotul Adrian Iovan, iar acum iese la iveală și cauza: lipsa profesionalismului.
Și asta deoarece însuși guvernul ne pune la dispoziție probe evidente că nu doar lipsa dotărilor tehnice de ultimă oră a fost cauza accidentului aviatic, ci și incompetența, slaba pregătire de specialitate a personalului. Astfel, ROMATSA a angajat în 2011 doi consilieri ai premierului Emil Boc, unul şofer la PDL, celălalt fotograf, agent de vânzări şi inspector la Primăria Cluj-Napoca. Cei doi au primit avizul secretarului general al Ministerului Transporturilor, Gheorghe Dobre, deşi competenţa de angajare revenea directorului regiei.

Adevărul crud

E drept și că unele afirmații din presă nu corespund întru totul adevărului, iar altele sunt prezentate trunchiat:
1. nu Emil Boc și-a angajat propriii consilieri, ci serviciul de personal al ROMATSA, e adevărat, cu avizul M.T.;
2. respectivii deveniseră între timp absolvenți ai învățământului superior, Darius Pintilie terminase Facultatea de Mecanică, iar Marius Buzea, Facultatea de Ingineria Produselor Alimentare.
Numai că, surpriză! Niciuna nu avea a face cu controlul traficului aerian. Până la urmă, nici asta n-ar fi o nenorocire deoarece cunosc o sumedenie de situații când oameni cu o voință fantastică și-au depășit adesea magiștrii prin studiu individual și pasiune, dăruire la locul de muncă. Ceea ce nu mai sunt atât de sigur în cazul ROMATSA.

Victimele politicului

Ce are a face politica noastră cu cazul descris mai sus? Ei bine, are: dacă respectivii nu erau consilierii lui Emil Boc, nu ar fi prins veci-pururi asemenea angajări de vis, cu salarii de peste 100 de milioane de lei vechi, de zece ori mai mult decât ale profesorilor cu gradul al doilea și chiar cu doctorate.
Sunt singulare sau accidentale cazurile lui Darius Pintilie şi Marius Buzea? Nicidecum: ele constituie regula, și nu excepția. Fiindcă de 25 ani certurile pentru numirile politice pe posturi mult mai importante decât cele două n-au lipsit din presă măcar o zi: s-au făcut și s-au spart coaliții din cauze asemănătoare, vezi refuzul de a-l numi viceprim-ministru pe Klaus Iohannis…, au căzut guverne, o confirmă Raed Arafat, iar fără astfel de sinecure mor partide ca PRM, PNȚCD…

Urmări tragice

Consecințele acestei plăgi politice? Le reținem mai întâi pe cele tragice: zeci de victime zilnice din pricina unor greșeli de proiectare și execuție a șoselelor, a căilor ferate, a instalațiilor, accidente de muncă în construcții, agricultură și silvicultură, o mulțime nevăzută de accidente casnice și gospodărești, greșeli tragice de malpraxis, poduri pe care le ia apa, investiții care produc numai pagube, improvizații la rețelele electrice, de gaz metan sau de apă și canalizare… Nu cumva e prea mare jertfa de vieți omenești pentru abuzurile politicului?
Ne mai mirăm că trăim prost? Fiindcă în posturile de decizie au fost angajați mereu clienții politici, armata nevăzută a celor ce rămân veșnic la putere. Neîntrecuți în ocolirea legilor și a regulilor, lingușitori și versați, de astfel de profesioniști are nevoie orice nouă putere la Palatul Victoria. Nici vorbă de bună guverneze, nici de ridicarea nivelului de bunăstare, ci doar pentru satisfacerea poftelor proprii și ale clientelei. Abia această schimbare de mentalitate ar constitui o revoluție.

Petru Tomegea

De ce amestecăm moartea cu politica?

De ce amestecăm moartea cu politica?

Cum s-a ajuns să amestecăm lucrurile de viață și de moarte cu politica? Nu e decât un singur răspuns: există o cumplită foame de voturi, voturi de pe orice, din sărăcie, analfabetism și dezordine, din scandaluri înadins provocate, din întâmplări dramatice și tragice, inclusiv de pe morți. Ca cioclii.
De ce sunt atât de importante voturile? Pentru că într-o democrație numai cu ele se ajunge la putere. La ce e bună Puterea? Politicienii zic că pentru buna guvernare. Însă, deși până acum s-au cam perindat toate partidele pe la Palatul Victoria, Puterea lor nu a vizat și bunăstarea supușilor, decât în foarte, foarte mică măsură. Și atunci?

Politizare și înapoiere

De politizat, politizează și alții: politicienii englezi, germani, francezi și chiar elvețieni, fie de la putere, fie din opoziție. De pildă, în problema e(i)migrației forței de muncă din estul continentului european. Aș vrea să le reamintesc că procesul era invers înainte de război, dar acum le vine foarte greu să-și amintească.
Întrebările din vorspann vin ca urmare a politizării nenorocite și macabre a accidentului aviatic din Apuseni, soldat cu două victime, Aurelia Ion şi Adrian Iovan, și cu răniți. Când, cu adevărat, zicerea „a călca pe cadavre” capătă relevanță. Semn că, în disperarea lor, unii politicieni, sau ce-or fi fiind ei, își hrănesc orgoliile și de pe vii, și de pe morți.

Ce aveau Adrian Iovan și Aura Ion cu politica?

Mai întâi câteva adevăruri incontestabile: la manșa avionului se afla pilotul Adrian Iovan, singurul care putea decide evoluția zborului. La sol era ghidat de specialiștii ROMATSA, ajutați de STS care i-au aprobat toate deciziile. La sol a intervenit ISU, bine, rău, va răspunde. La manșă nu erau clasa politică, nici Parlamentul, nici Guvernul, nici Voiculescu, Stroie, Mănescu, Ponta ori Antonescu, nici alții care au devenit nu numai „șacali, hiene şi necrofagi”, ci și locuri de scuipat în piața publică.
Aveau Adrian Iovan, specialiștii ROMATSA și comandanții ISU rol de politicieni, de activiști de partid? Nici vorbă. I-a numit cineva pe criterii politice? E momentul să răspundă, dacă au făcut-o. Cu siguranță că aveau, ca fiecare, simpatii și antipatii politice, dar în timpul nenorocirii își îndeplineau cum credeau ei mai bine sarcinile și datoriile de serviciu.

De ce fac politicienii treaba Justiției?

Guvernului îi revine obligația de a analiza comportamentul fiecărei instituții implicate și de a lua măsuri de ridicare a acestora la nivelul cerut de anul 2014. Justiției i se cere să-i condamne pe vinovați, iar Parlamentului, să revadă întreg ansamblul legislativ. Și cu siguranță așa se va face. Dacă are cineva vreo dovadă certă că nu va fi așa, să o facem publică. Dar nu e nevoie de procese de intenție.
De ce politicul o ia înaintea Justiției, a analizei reci și raționale a omului de știință? Abia acum înțeleg: în timp ce Justiția, organele de anchetă și control se mișcă greu cu anchetele și condamnările, o anume parte a politicienilor și a activiștilor lor încearcă să acumuleze capital electoral pe seama impactului emoțional al populației.
Trec apoi fără jenă să-i judece ei înșiși pe făptași și chiar să pronunțe sentințe de vinovați. Ceea ce s-a întâmplat adesea. Cum e posibil așa ceva într-o democrație în care, dintre cele trei puteri ale statului de drept, doar Justiția e competentă a da sentințe? Iată că e posibil. Se mai întâmplă așa ceva în alte democrații? Niciunde.

Ar trebui o măsură totuși…

La fel au stat lucrurile în cazul privatizării OLTCHIM și CFR – Marfă, al condamnării fostului prim ministru Adrian Năstase… Până și în domeniul sensibilelor relații internaționale, când politizarea s-ar putea lăsa cu urmări neașteptate pentru România, vezi vizita recentă a înaltului emisar american, Victoria Nuland… Și situația se va repeta până când legiuitorul va face ordine, iar justițiarii își vor face datoria.
Firește că trebuie să existe și responsabilitatea celui ce a făcut numiri politice, dar politicul are o altă menire, mult mai importantă, într-o democrație adevărată: buna guvernare, bunăstarea tuturor cetățenilor. Iar voturile trebuie să vină nu din batjocură, scandaluri, certuri și acuzații asupra altora, nici de pe morți și nenorociri, ci din programe politice și proiecte de dezvoltare. E și motivul pentru care batem mereu pasul pe loc. De atâta amar de ani.

Petru Tomegea