Conflictul între generații s-a declanșat

Ultimele legi și ordonanțe de urgență ale Justiției îi discriminează pe tinerii studioși și competenți ca niciunde într-o societate democratică. Astfel că proaspeții absolvenți cu diplome muncite, chiar câștigători ai concursurilor de titularizare sunt alungați din posturi nu pe baza performanțelor la locul de muncă, nici a competențelor obținute prin studii juridice serioase, masterate și doctorate, ci a vechimii și a ascultării față de puterea politică. Percepția publică este că sunt alungați de interesele unor politicieni certați cu legea și scoși fără drept de apel din posturi, iar în locul lor vor fi instalați oamenii măriei sale. Condiție în care în România nu se mai poate vorbi de stat de drept, de libertăți și drepturi constituționale, de nediscriminare și de democrație europeană.
Din păcate, nu doar în Justiție se întâmplă astfel de fenomene, ci în toate instituțiile politizate de majoritatea de guvernământ. Din nou carnetul de partid și relația cu mahărul politic țin loc de merite, diplomă și competențe. Și cum diplomele se pot cumpăra, inclusiv masteratele și doctoratele, iată că meritocrația a ajuns la coșul de gunoi, iar în fruntea țării se lăfăie „neam-prostia”, vorba lui C.T.P. De aceea societatea, administrația, educația, cercetarea științifică bat pasul pe loc de o mulțime de ani.
Fiindcă reformele nu mai pot fi concepute fără aportul tinerilor. Peste tot în lumea civilizată, absolvenții sunt motorul înnoirilor, ei sunt cei ce înlătură tarele sistemice. Priviți ce se petrece în Estonia, fiți atenți la marile centre de cercetare din domeniul IT precum Silicon Valley, Siemens, UTI, Gartner, Apple, Samsung…și pricepeți că puterea noastră politică este complet defazată. Cum să renunți la aportul tinerilor capabili care în Occident sunt pur și simplu vânați, inclusiv din România, și puși să lucreze pentru dezvoltarea Germaniei, a Franței, a Angliei…, nu a României? Nu de asta ne pleacă cei mai capabili, ba chiar și ceilalți?
Or ceea ce se întâmplă acum pe scena politică românească este un fenomen bizar și nociv, deopotrivă, dușmănos la adresa României, pe care oamenii de știință, politologii și sociologii îl numesc conflict între generații, o contradicție sistemică între nou și vechi în care vechiul tinde să-și impună privilegiile, valoarea depinzând de mai-marii politicii. Ceea ce nu poate duce decât la confruntări și stagnare.
E clar că actuala putere politică, actuala majoritate de guvernământ, urmărind să se eternizeze la guvernare, nu doresc o administrație performantă, o justiție europeană, puternică și independentă, nu au nevoie de competențe și știință, ci de inși ascultători, promovați după ce uită aproape tot ce au învățat. Inși care să se integreze într-un sistem politizat, bătrânicios și să continue, dacă se poate, și mai abitir, vechile metehne.
Și nu numai atât: e vorba de interesele penale ale unor inși asupra cărora planează bănuieli de necinste, de corupție, de jaf din banii publici. Iar dosarele lor actuale se apropie de faza finală. De aceea procurorii și judecătorii tineri, pe umerii cărora se află aceste dosare, sunt forțați să plece și să lase locul oamenilor de încredere ai partidului și ai liderului suprem, singurul personaj din România care poate schimba cum vrea guverne, complete de judecată și procurori după cum îi dictează interesele.
Urmările conflictului între generații din administrația, Justiția românească și din alte domenii pot ține România captivă unor grupuri de interese inclusiv politice, oameni cu bani mulți, în stare să transforme firava noastră democrație într-o oligarhie interesată să mențină actualul statu quo. Așa că mereu nu vor fi bani pentru educație, legile și le vor face în dauna majorității populației, dar în favoarea lor, iar poziția internațională a României, calitatea de membru UE și NATO să rămână doar pe hârtie sau nici atâta.
Referendumul însă ne-a arătat că așa ceva nu mai este posibil, iar puterea politică, mânată acum de privilegii și avere pe spatele cetățenilor onești, nu are altă șansă să câștige din nou majoritatea în Parlament decât prin furt de voturi. După care vinovații vor da seamă.

Petru Tomegea

Poporul vinovat şi geniile politice

 

 

Când întâii politicieni şi savanţii făcuţi pe puncte vor cu orice preţ să se ridice deasupra semenilor, îşi iau sfidelnic rolul lui Dumnezeu şi încep să ne judece cu asprime. Dacă sentinţele Lui din Sfintele Scripturi condamnau păcate în afară de orice dubiu, batjocorirea actuală a poporenilor musteşte de aroganţă şi ipocrizie politică. Nu înţeleg şi pace cine îi obligă să ne suporte firea proastă, să guverneze puturoşi, beţivi, curve, pomanagii, hoţi, corupţi care le strâmbă înaltul nas. Pe deasupra, cică suntem prea mulţi şi trăim ca păduchii pe spatele statului mort de slab. Domniile Lor se căznesc zi şi noapte să-l însănătoşească, iar noi, netrebnicii, îi furăm mâncarea din traistă.

Nu ştiu în ce mocirlă am intrat, că s-au produs schimbări identitare. Mai ieri în campanii eram încă urmaşii lui Traian, a şaptea entitate europeană, iar candidaţii îi jurau cu lacrimi în ochi iubire neţărmurită Măriei Sale, Poporului Român, şi deodată am devenit nemernicii care-şi duc ţara de râpă. Pe atunci, la orice supărare, se întorceau la Popor, ca să dea seamă, fixându-i chiar întâlniri periodice în piaţa mare. Acum acelaşi Popor îi scârbeşte.

Fireşte, ne-au bătut obrazul şi alţii. Dar una e critica, certarea sinceră spre îndreptare a lui Eminescu, Caragiale, Drăghicescu (Psihologia Poporului Român), de la înălţimea lor moral-spirituală, şi alta injuria groasă a lui Silviu Bian, mare şef de agenţie, ori Traian Băsescu, împreună cu eminenţele lor, filozofii de partid, pe care ţara şi neamul nu-i mai încap ori îi fac de ocară. Însă remuneraţia, avantajele, privilegiile, luxul şi elicopterul din sudoarea leneşului popor le fac bine. Senzaţia că puterea politică e ruptă de vulg va fi avut-o şi George Coşbuc: „Domnul unde-i? E-n Suceava./ Dar poporul? La Plăieşti”.

Cei ce mai citesc câte o carte îşi închipuie că, atunci când emiţi judecăţi de valoare asupra unei naţiuni, responsabilitatea îţi impune să cântăreşti bine cuvintele şi să te bazezi neapărat pe referinţe ştiinţifice. Or, încercând să aflăm temeiul afirmaţiilor vitriolante descoperim că nicio instituţie publică nu dispune de statistici riguroase asupra lenei, prostiei, ticăloşiei… Ba observăm că procentul asistaţilor, şomerilor, bursierilor, de cuantumul ajutorului nu mai vorbim, este mult inferior ţărilor occidentale. Adevărat e că randamentul lucrătorului român, general vorbind, e mai mic aici. În Apus, unde organizarea proceselor de producţie şi salariile sunt stimulatoare, românii sunt mai eficienţi decât localnicii, fie în agricultură, construcţii, industrii, fie în inginerie, medicină, asistenţă socială.

Impresia de lene vine din necultivarea pământului, uşor de observat din elicopter. Dar cauzele vi le explică orice ţăran, indiferent de numărul de clase: nimeni, în afara bişniţarilor escroci, nu este interesat de produsele lor. Când România era grânarul lumii, în fiecare localitate găseai angrosişti şi depozite. Se oferea preţul pieţei, era o siguranţă. Cine munceşte vrea să se bucure de roadele muncii.

Cât despre capacităţile intelectuale, testele ne situează uşor peste medie: avem mulţi români supradotaţi în marile universităţi ale lumii şi în centrele de cercetare. Presa ne informa că la Silicon Valley cea mai uzuală limbă e româna. Sunt şi oameni cărora viaţa nu le-a lăsat timp de studiu. Nici în altă parte nu e altfel. Numai că în ţările unde capitalul şi inteligenţa au făcut ordine demult, aceştia îşi văd conştiincios de treabă, de familiile lor, fără a năzui nitam-nisam la poziţia de lider naţional, ca apoi să vină cu tupeu nemăsurat să-şi beştelească semenii. Slobozenia gurii i-ar arunca îndată în afara societăţii. Noi le răbdăm orice obrăznicie.

Abia când dl Boc probozea deunăzi pomana şi întinsul mâinii am înţeles că guvernanţii se cred stăpânii noştri, fiindu-le ruşine cu sărăntocii şi ticăloşii care le-au asigurat voturile pe mai nimic. După aşa batjocură şi aroganţă, cum să nu sari cu bocancii pe găleata portocalie?

 

Petru Tomegea

Ziare.com