Cine și de ce îngroapă România?

După alegerile din 2016 poporul suveran a fost abandonat într-o fundătură la marginea Europei civilizate, iar câțiva lideri fac pe marii haiduci care luptă eroic împotriva nedreptăților statului (paralel) tot de ei înșiși creat. Fiindcă legile după care sunt condamnați acum corupții tot de ei au fost făcute, altfel n-am fi fost admiși în NATO și Uniunea Europeană. Ce să le fi schimbat atitudinea și comportamentul față de respectivele legi? Să fi fiind nedreptățile cetățenilor care nu și-au mai primit înapoi ogorul, casele, proprietățile părinților luate cu japca de cei ce „au putut”? Ori câțiva care au ajuns în arest din greșeală, confuzie, netemeinicia probelor? Crede cineva că s-ar fi schimbat această atitudine față de statul paralel dacă nu erau Liviu Dragnea și Călin Popescu-Tăriceanu & co prinși în dosare penale? Nici pomeneală!
Concomitent, devine evident că actuala majoritate forțează limitele tratatelor de aderare la UE și NATO fiindcă între timp li s-a ivit / oferit o alternativă mai profitabilă, iar adjunctul secretarului de Stat al SUA pentru Europa si Eurasia, Wess Mitchell, o și numește: apropierea de Federația Rusă a lui Putin și de China, „marea” investitoare în Europa de Est.
Ei, bine, percepțiile de mai sus sunt în mintea fiecărui analist sau jurnalist profesionist, a fiecărui politician cu capul pe umeri, fie din țară, fie din lumea largă, inclusiv din NATO și UE. Ba își dau seama și haiducii înșiși, dar au văzut că în România le merge să facă ce vor și atunci plusează susținând că toți cetățenii României suferă nedreptățile justiției, ale binomului, protocoalelor… Haiducii plusează ca la poker, dar în realitate „miile de condamnați” pentru abuz în serviciu sunt numai 73!
De ce au fost amintite poporul suveran și alegerile din 2016? Fiindcă la respectivele alegeri poporului suveran i s-au promis marea cu sarea, reformele necesare ca apa și aerul, dezvoltare economică, autostrăzi, școli și spitale moderne, i s-au promis bunăstare, creșterea nivelului de trai, i s-au promis o mai profundă integrare în structurile UE și relații internaționale privilegiate cu țările NATO, i s-au promis democrație (participativă!) și stat de drept… I s-a promis tot ce voia poporul să audă, ba chiar mai mult decât atât. După atâta demagogie, poporul suveran le-a dat o majoritate de guvernământ confortabilă, realizată împreună cu ALDE, le-a dat și guvernarea.
Pe mine cel mai tare m-a impresionat promisiunea că românii plecați la muncă peste graniță vor fi readuși acasă, iar PSD va avea grijă să nu mai fie nimeni nevoit să plece la muncă în străinătate… Ce mai! Vor curge lapte și miere pretutindeni, ca-n Țiganiada lui Ioan Budai-Deleanu. Numai că, speranțele ni s-au înecat în iresponsabilitate politică și minciună la scurt timp, iar plecările din țară s-au dublat…
Fiindcă după intrarea la guvernare aleșii puterii au uitat complet de poporul suveran, de națiunea română și poziția României în organizațiile euroatlantice, a explodat în spațiul public nevoia de schimbare a legilor justiției în așa fel ca Liviu Dragnea să scape de dosarul penal și de acuzații. Semne proaste: poporul suveran a ieșit în stradă și, de frică, puterea a cedat anul trecut retrăgând infama ordonanță „noaptea ca hoții”.
Nefiindu-le gândul decât la noi tertipuri de a scăpa de dosarele penale, au lăsat țara de izbeliște, iar inflația de 5,4%, creșterea cursului de schimb leu – valută străină, deficitele bugetare sufocante și împrumuturile guvernamentale tot mai mari și mai scumpe dau să nască o nouă criză economică, fără ca diriguitorii să ia vreo măsură. Ba, din contra, ne mint iarăși că trăim mai bine, că avem creștere economică… Avem de toate, ca pe vremuri recente prea repede uitate.
Vedem acum cine și de ce îngroapă România, iar ochii ne sunt ațintiți asupra poporului suveran ale cărui reacții nu pot fi decât două: ideea unei noi revolte / revoluții se aude tot mai insistent, iar mitingurile viitoare ne vor lămuri, și, mai posibilă, o trezire la viitoarele alegeri prin care și cetățenii din țară, dar și mai activii diasporeni să nu lipsească de la urne. Niciuna din variante nu este favorabilă celor ce îngroapă acum România.

Petru Tomegea

Bătălia politică se ascute

 

 

Continuu. Ca-n bancurile cu „lupta de clasă”. Se poartă duelurile: în săbii să ne tăiem, ori în valeţi să ne ucidem. Cum duelurile la noi au fost mai degrabă în filme şi cărţi, lumea bună neavând insomnii legate de onoare şi demnitate, au rămas să se încaiere interpuşii în numele jupânilor. Măriile Lor sunt prea prinse cu înaltele daraveri de stat ca să încrucişeze spadele ori să se ia la luptă dreaptă. Şi nu de azi de ieri. Fişa lor identitară e marcată cică de lipsa bărbăţiei şi a codurilor cavalereşti feudale. Chestia cu bărbăţia s-ar putea să-i supere pe împricinaţi, de aceea ar fi bine să numească ei tipul duşmanilor politici care, în loc să se ia cinstit la trântă pe toloacă, ori să se ciuruiască după gust, sar ţăţeşte cu gura unii la alţii. Se tot ameninţă de vreo 20 de ani, iar ţara au zăuitat-o în letargie.

Fenomenul scoaterii la luptă a servi(tori)lor nu e nou. S-a practicat în antichitate când oşti precum ceata lui Papuc Hogea Hogegeanu alcătuite din sclavi şi liberţi erau sacrificate primele ca să nu se expună ei, maiores terrae. Deşi era de râsul lumii, după cum s-a văzut şi-n Ţiganiada lui Budai-Deleanu, tactica s-a perfecţionat în al doilea război: comandirii sovietici îi trimiteau pe front pe toţi cei ostracizaţi de bolşevici. Se zice că nici ai noştri n-ar fi făcut rabat.

Numai că oştile cu paloşe şi puşcoace au pierit în negura istoriei, litigiile rezolvându-se azi preponderent prin aşezare la masa tratativelor. Nu şi în politichia românească, unde, dacă gâlceavă ori manipulare nu e, nimic nu e. Nu exişti ca partid, nici ca boier politic dacă nu-ţi mâni sfetnicii la hărţuială pe ecran. Momentan, duelurile au loc între Guvern şi Parlament, ca florete folosindu-se asumările repetate ale legilor educaţiei, salarizării „unice”. În replică, martorul neutru CCR îi declară touché când pe unii, când pe alţii, ca să împace şi capra şi varza.

Furioşi 25 %, poliţiştii l-au provocat pe Dl Preşedinte nu aruncându-i mănuşa în faţă, nici scoţându-şi spadele din teci, ci zvârlindu-i caschetele în grădină ca să încolţească însemnele patriei. Scârba a fost că, de supărare, au pitit în ele „javre ordinare”, ceea ce a trezit grozăvenie de casus beli. Să te ţii duel: bagă Şoric pe ţeavă şi stropşeşte-l pe Tobă, pune flagrant ghiulea Chelu şi însângerează-l pe Fătuloiu. Prins la colţ, înaltul gradat atacă orbeşte, căzând capul lui Tobă. Temându-se să nu pice toată floarea cea vestită şi să rămână cuc, fără să-l alinte cineva dimineaţa cu „Să trăiţi!”, arbitrul ministerial opreşte măcelul.

Însă odată pornit, duelul e ca bulgărele de zăpadă. Trece prin Vămi şi bubuie la Ministerul Justiţiei, el, nu altul, îşi atacă la baionetă propriii judecători care au sancţionat veştejirea drepturilor omului cu aceleaşi 25%. Bugetarii atacaţi la lingurică sar cu condeiul prin tribunale la gâtul Guvernului. Măi, să fie! Toate se leagă. De atâta sabie, paloş, trântă, scatoalce şi cleptocraţie de partid, mare lucru să nu iasă frumuseţe de răzmeriţă. Ca un făcut, n-are cine să nemurească izbânzile în letopiseţ: bietul Neculcea zace la Prigoreni de întunearicu de ani, iar Ioan Budai Deleanu şi Caragiale sunt oale şi ulcele.

Lasă că vitejii îşi tocmesc lăudători, imnografi de curte, mari făptuitori de ode, o tempora! De la ei s-au aflat eroii cavaleri care-şi încontrează cu curaj lăncile în numele idealurilor măreţe de putere pe plaiul carpato-danubiano-pontic. Victor Frunză şi Marcel Breslaşu pot fi mândri. Omul nou n-a apus, iar gloria ditirambilor renaşte. A răsărit iarăşi soarele, atâta doar că lumina nu mai emană de la Răsărit, ci de la viitoarea prezidentă. Frumuseţea, inteligenţa, tenacitatea, curajul, responsabilitatea, anduranţa, motorul de partid… sunt noile atribute ale geniului conducător. Abia acum s-a săvârşit în fapt actul istoric de condamnare a comunismului: savanta de renume mondial, meşter cârmaciul – mândră corabia au închinat steagul, lăsând seva înnoitoare să ne urce la ceruri.

 

Petru Tomegea

Ziare.com