Publicaţia The Banker (Financial Times) ne-a lămurit: regimul Băsescu în frunte cu recent premiatul cel mai mare finanţist al Europei Ialomiţianu beneficiază de un as în mânecă – cel mai grozav program de reforme pentru ieşirea rapidă din criză şi recesiune. Dar, stupoare, l-a aplicat şi Ceauşescu cu urmările cunoscute, numindu-se încă de atunci „strângerea şurubului”.
Chiar dacă despre „şurub” se vorbeşte în aceste zile şi în cancelariile europene, la ei semnificaţia e alta: se reduc cheltuielile actului de guvernare, se limitează la strictul necesar achiziţiile publice, se simplifică birocraţia, se plafonează plăţile cu ora, se renunţă la o mulţime de servicii parazitare…
Unica soluţie, strângerea şurubului?
La noi e pe dos: cresc costurile guvernării şi ale serviciilor secrete, iar de reducerea achiziţiilor unii miniştri nu vor să audă. Deşi rămân tăiate în continuare salariile, indemnizaţiile, subvenţiile, ajutoarele, se scumpesc fără nicio justificare economică mai toate bunurile şi serviciile, se redirecţionează banii contribuabililor din sănătate spre clientela politică, cresc accizele, taxele şi impozitele cică la „cererea expresă” a primarilor, creditarea se face tot mai dificil…
Partea proastă e că totul se face fără măsură, motiv pentru care angrenajul poate crăpa de atâta strânsoare, cum s-a întâmplat şi altădată. Pentru că iată deja frica îşi arată colţii şi se apelează la manipulare: ştirea că România trebuie să participe cu multe miliarde de euro la bugetul FMI a bulversat spaţiul public, autorităţile, de la primul om în stat până la presa aservită, negând cu străşnicie intenţia de a contribui. Vreo două săptămâni liderii arcului guvernamental mureau de grija noastră.
Banii pleacă totuşi la FMI
Numai că acum două-trei zile guvernul, Banca Naţională au anunţat că au depus deja în contul FMI 781 milioane DST (920 milioane EURO). Chiar dacă „nu e vorba de… majorarea capitalului social”, banii s-au dat. Aşa că una ni se spune pe faţă şi alta se face pe din dos. E mai importantă contribuţia românească la funcţionarea FMI decât relansarea economică şi alocaţiile pentru copii şi sănătate. Or fiecare moarte, fiecare îmbolnăvire gravă datorate lipsei medicamentelor compensate nu vor fi uitate şi, mai devreme ori mai târziu, vor fi decontate nu doar politic, ci şi penal.
Că nu învăţăm nimic din greşelile trecutului, că strângerea şurubului se face după aceeaşi strategie proastă ca înainte de ’90 le dovedeşte campania manipulatoare fără precedent: trebuie „să fim mândri că printr-un amplu efort naţional am depăşit împreună dificultăţile anului 2011…”. Probabil că locatarii de la Cotroceni şi din Palatul Victoria le-or fi depăşit, însă pluralul maiestăţii vrea să sugereze solidaritatea preşedintelui şi a primului ministru cu poporenii sărăciţi. Care solidaritate?
În loc de solidaritate, austeritate
Ipocrizia nu cunoaşte margini: se predică austeritatea pentru popor, dar diriguitorii noştri se lăfăie în lux: au elicoptere, trenuri, avioane, zeci de limuzine scumpe, şoferi, bodyguarzi, SRI-işti, SPP-işti, servitori, circulă numai în coloane oficiale de zeci de maşini, blochează circulaţia când le convine, au zeci de palate la dispoziţie de care dispun după bunul plac. Totul pe bani de împrumut.
Ştiaţi că Havel, Walesa, Thathcer… veneau pe jos la serviciu, adesea cu maşinile proprii ori cu transportul în comun, iar bunurile statului erau folosite doar protocolar? Că îşi foloseau cearceafurile şi vesela de acasă, că plăteau tot ce consumau, că nu abuzau de deliciile funcţiilor publice ca ai noştri?
Cinism cât încape
Oare de cât cinism trebuie să fii în stare să afirmi: „cea mai importantă valoare a României sunt oamenii”? Că faci reforma statului, dar sărăceşti cu bună ştiinţă populaţia şi îmbogăţeşti clientela politică? Spui că am ieşit din criză şi recesiune, dar anunţi majorări de taxe şi impozite? Că peste 7000 de posturi din societăţile feroviare dispar, biletele de tren si metrou se scumpesc, că necompensările medicamentelor şi coplata îi vor „scoate din sistem” pe mulţi bătrâni şi bolnavi, iar subvenţiile la energia termica sunt eliminate? Când FMI hotărăşte că reducerea taxelor va fi posibilă abia peste 5 sau 10 ani?
Am urmărit mesajele conducătorilor apuseni, dar niciunde atâta prefăcătorie şi minciună ca pe Podul Mogoşoaiei.
Petru Tomegea
Petru Tomegea - ePolitica 