Intră în scenă trăgătorii de sfori

         

Președinta PSD a convocat încă un congres săptămâna trecută, deși fiecare membru de partid știa de la congresul anterior, ba chiar și de mai înainte, despre ce era vorba. De altfel, fiecare se aștepta ca lidera partidului să candideze la prezidențiale chiar din momentul când Mihai Fifor, Liviu Pleșoianu, Gabriela Firea etc. își anunțau cu surle și trâmbițe mărețul, epocalul eveniment, adică înscrierea pe lista candidaturilor pesediste la alegerile prezidențiale din noiembrie. Nu se știe în baza căror calcule.

Și atunci de ce a mai fost nevoie de un nou congres, eveniment ce presupune nu numai cheltuirea inutilă(?) a unei importante sume de bani publici, dar și întreruperea vacanțelor prin locuri exotice a peste o mie de participanți și invitați? E clar că staff-ul social-democrat era nemulțumit de situația din sondaje: partidul se află pe un trend descrescător, iar candidata Dăncilă nu reușește să câștige în imagine și notorietate, nici măcar în estimările interne, așa că trebuia să i se ofere electoratului propriu un spectacol înălțător cu Doamna adresându-se “românilor” cu vorbe meșteșugite (din recuzita lui Octavian Paler) și a unor case internaționale de consiliere electorală. Un spectacol din care să se vadă măreția, forța și unitatea “de monolit” a partidului, prefigurând victoria sigură la urme. Măcar în al II-lea tur. În mintea lor. Două situații trebuie reținute:

Situația I: tabloul alegerilor prezidențiale este aproape finalizat, lipsind doar câteva detalii nesemnificative precum aglomerarea inutilă cu veleitari și partide care să ne demonstreze că nu au sucombat în ultimii 5 ani. De nu cumva va fi fiind vorba de subvențiile, deloc de neglijat, primite de la BEC. Bătălia se dă pentru turul al doilea între reprezentanții USR-PLUS și PSD, de aceea au intrat la lucru regizorii din spatele scenei, gata să treacă la >

Situația II: activiștii de partid, televiziunile de casă, analiștii politici și jurnaliștii fideli trebuie să purceadă  urgent la deconstrucția Situației I. Și pentru că pe Klaus Iohannis nu-l pot clinti ușor de pe prima poziție, se intervine masiv pentru disiparea voturilor sale prin caricaturizare, prin batjocură, prin manipulări ca la carte și inventarea perversă a unor teme legate de fasciști și străini de neam și țară. Ceea ce, ca să vezi! îl va ajuta să crească. Nu e de ici-colea nici campania PSD pentru scoaterea lui Dan Barna din cursa pentru locul al II-lea, fiind aduse în discuție ba neomarxismul(?), ba afacerile, ba contestarea dinăuntrul USR-PLUS, ba relațiile tensionate cu liberalii și Dacian Cioloș, ba hărțuirea sexuală…

  În partea stângă se mai pune de-o alianță în siajul defunctului USL între PRO România cu Victor Ponta mare comandir, talentat trăgător de sfori și ALDE, cu Călin Popescu-Tăriceanu rămas mofluz după refuzul doamnei Dăncilă de a-i susține candidatura pentru Cotroceni. Arareori mi-a fost dat să văd un alt mare politician care să se îmbete atât de ușor cu apă rece. Bătălia se încinge, iată, pe ultima sută de metri și este reactivată o fostă legendă actoricească, Mircea Diaconu, folosită cu ceva succes de către social-democrați acum 5 ani la europarlamentare, pentru a rupe voturi de la adversari. Îl vedeți pe Diaconu reeditând figura ucraineanului Zelenski? Nu cumva modestia nu ne dă afară din casă? Și cum dintr-un întreg mandat european nu s-a ales cu aproape nimic pentru țara sa, fiind mai degrabă interesat să-și gâdile idolii cu scufiță roșie, iată-l din nou căutând fraieri să-i dea votul, că numai el, cică, poate înțelege, salva și reprezenta poporul român! Ceea ce, la începutul vremii, era atributul lui Mesia. Vedeți unde se poate ajunge cu ochii închiși?

Tot frisoane pare să aibă și PMP care defila pănă deunăzi ba cu Tomac, ba cu Neamțu, dar nu frisoanele, ci amețeala îl apucă pe sorbonardul fiu al Conului Alecu, ditai filosoful Theodor Paleologu, care se și vede “învățătorul” neamului românesc. Căci numai din pricina amețelii, a răului de înălțimi ilustrul specialist întru Aristotel nu vede pădurea din dosul copacilor: cum să îndrăznești să le ceri votul “românilor” după ce lași să se înțeleagă că sunt cam proști și needucați?

Situația III: intră în scenă brigada Mafalda. Ei, de acum să vezi fake news-uri, calcule, jocuri politice și manipulări: Viorica Dăncilă e convinsă de propriul staff că va ieși prima, Dan Barna se și prezintă ca președinte… Ehei, ce-ar fi făcut el dacă era în locul lui Iohannis! Theodor Paleologu are șanse să iasă pe locul I, zice Băsescu, Cel Bun Filip iese întâiul, susțin două posturi TV, iar ceilalți salvatori înscriși cu ghiotura știu ei că vor fi președinți. Că-ți vine să te și întrebi la ce ne mai trebuie alegeri!

Din păcate, nimeni nu vine să salveze și guvernul de Viorica Dăncilă, gata s-o ia la vale!

Petru Tomegea

Moare PNL de fenechită si silaghită?

De aproape o lună, cum deschizi televizorul, cum te uiți pe prima pagină a ziarelor, dai de bocete și vaiete: „Moare PNL din cauza lui Fenechiu, coruptul și pușcăriabilul, din cauza lui Silaghi, înlocuitorul propus la Transporturi. Oare PNL este cel mai iubit partid politic, de aceea orice greșeală, derapaj sau aiureală provoacă valuri de lacrimi și bocete în spațiul public?
Au mai fost situații critice, dar parcă mai plângăcioase ca acestea nu. Ele au început, curios lucru, nu după implementarea vreunor programe economice, sociale reformatoare, ci după actul de nesupunere al lui Călin Popescu-Tăriceanu față de președintele Băsescu. Fiindcă nu a demisionat când a pohtit Traian Băsescu, prim ministrul de atunci a devenit pietroiul din casă, un răzgândac ori răzgândicean, după unii, iar, din tot ce făcea, nimic nu mai era bun.

Boală și/sau calvar

Apoi a urmat calvarul bilețelelor galbene, roz… culminând cu acțiuni concertate de desfigurare și diabolizare a PNL-lui, soldate cu căderea capetelor lui Tudor Chiuariu, „tânărul mafiot obraznic”, al lui Paul Păcuraru… Numai că, peste ceva ani de la mătrășirea lor, Justiția a hotărât că au fost descăpățânați degeaba, cei doi fiind găsiți nevinovați. De răspuns n-a răspuns nimeni, încă, atâta doar că frumoasele lor cariere s-au topit, iar PDL, simțit ca autor, a pierdut guvernarea și majoritatea, ajungând la 10%.
În drum spre eșafod se mai află iată și Relu Fenechiu, deja condamnat într-o primă instanță, și Ovidiu Silaghi, și Mariana Câmpeanu, și actorul Mircea Diaconu, și realizatoarea TV Lucia Hossu-Longin, și generalul Corneliu Dobrițoiu și mulți alții.

Dușmanul public nr. 1

Interesantă și intrigantă este însă situația lui Andrei Marga care, deși găsit nevinovat de instanță, capul său a căzut de două ori, până acum, o dată de la Ministerul de Externe, fără a ni se spune de ce, deși toată lumea a înțeles: nu-l iubea pe președinte îndeajuns și nu prea coabita. A doua oară la ICR, fiindcă a intrat în coliziune cu vechea gardă. Se vede treaba că prezintă un mare pericol, atât de mare că trebuie făcut dispărut cât mai repede.
Calculul însă s-ar putea să fie greșit. Dat afară pe ușă, profesorul Marga s-a întors pe fereastră în reacțiile unor ziare și reviste, pe teme deloc comode nici pentru actuala putere, dar nici pentru fosta.

Vinovații de serviciu

Cam așa ceva se poate afirma și despre Ovidiu Silaghi. Nu contează că dosarele sale în instanță nu au avut câștig de cauză, el a devenit vinovatul de serviciu, președintele fiind gata să-i taie calea către Ministerul Transporturilor. De slăbit însă presa nu-l va slăbi din ochi până la desfigurarea completă.
Așadar moare PNL de fenechită, silaghită și multele alte boli politice, așa cum cobesc bocitoarele zi și noapte? Bine nu-i va fi, nu numai din pricina acestor boli, fiindcă mai este și la guvernare. Oricât de bună ar fi, dacă ne luăm după ei înșiși și, oricât de rea ar fi, dacă ne luăm după ceilalți, mult mai numeroși ca primii, PNL va plăti un cost. Chiar dacă, după sondajele de opinie, pierderile de imagine sunt moderate.

PDL e cel mai tare

Greu de înțeles este altceva: PDL și Traian Băsescu suferă, măcar că au doar nevinovați: Anastase, Boagiu, Blejnar, Boldea, Boureanu, Duță, Pinalti, Popoviciu, Ridzi, Udrea, Videanu cu tot neamul lor în ordine alfabetică. Pentru „o anumită parte a presei”, vorba dlui Ion Iliescu, vinovăția acestora nu există, așa cum ridziloza, boldiloza… nu i-au infectat cică deloc. Cu toate acestea, situația lor nu este de invidiat.
Astfel, președintele Băsescu poartă în cârcă 7,4 milioane de români din 8,4 milioane prezente la referendum, ceea ce, după ultimul recensământ, înseamnă majoritatea, iar legitimitatea și credibilitatea sa constituie una din vulnerabilitățile majore. Mai cu seamă în plan extern. Nici rebotezarea cifrelor la recensământ, nici pactul de coabitare și nici măcar timpul nu reușesc o cât de mică breșă. Ultima încercare aparține inițiativei „Băsescu, unionistul”.

Percepția publică, bat-o vina!

PDL, în schimb, se învârte de ceva vreme, periculos, în jurul a 10% posibilitate de a fi votat. Oare ce îl ține pe loc? Deși a parcurs drumul în jos de la 33% la anterioarele alegeri, partidul a plătit și plătește cu vârf și îndesat numărul mare de „nevinovați”.
Percepuți însă de electorat ca vinovați, percepția publică a vinovăției fiind întărită și de actul de guvernare haotică, și de amputarea veniturilor cu 25%. Căci după demiterea Guvernelor Boc și Ungureanu, nimeni și nimic nu a putut schimba această percepție.

Petru Tomegea