România a ajuns țara fărădelegilor și a gunoaielor?
Când deschid televizorul, nu e zi să nu aflu vești despre fărădelegile concetățenilor și despre gunoaiele care au năpădit „spațiul carpato-danubiano-pontic“. Am folosit ghilimele deoarece mass-media mai adaugă din când în când imagini cu câmpuri cu flori ca Poiana Narciselor, a Bujorilor, a Lalelelor… ori cu jalea de după prăbușirea cascadei Bigăr sau a coloanelor calcaroase din Ceahlău.
De asemenea nu pot trece cu vederea o serie de emisiuni, reviste și cărți despre înalta cultură și civilizația strămoșilor noștri daci, despre piramide, triunghiuri energetice și tunele magice pe sub Carpați și chiar pe sub Marea Neagră și nu-mi pot explica ce s-a întâmplat cu noi în aceste două milenii că „râurile limpezi ca cristalul“, lacurile albastre „încărcate cu flori de nufăr“ sunt colmatate de gunoaie, de recipiente de plastic, de tot ce nu-i mai trebuie urmașului lui Decebalus per Scorilo prin curte, grajd și casă. Ne îngrozim zilnic cum șoferii multor firme ori comunități locale deșartă cu nesimțire gunoiul din căruțe, automobile, camioane și remorci la marginea satului, a drumului ori pe malul apelor. Natura și Dumnezeu ne-au dăruit comori nouă și urmașilor noștri, iar semenii noștri iresponsabili le spurcă cu gunoaie și ne (se) otrăvesc și ne sufocă.
Oare cum a ajuns România țara fărădelegilor? Simplu: furtul devenise mod de viață și obișnuință în vremea tovarășilor, iar faptul că salariile erau mici fusese rezolvat de foarte mulți prin „completare“ de la locul de muncă pe principiul că „găina, de unde scurmă, de acolo se hrănește“. Ne lipseau cartofii, porumbul, fructele? Nu-i nimic. „Luăm“ de la CAP. Doar pământurile, uzinele, fabricile, mijloacele de producție erau proprietatea întregului popor. Deși între timp proprietatea întregului popor a dispărut „nu se știe“ unde, „completarea“ continuă de la patron, de la vecini, de pe unde se poate.
Este adevărat că găinarii prinși ajungeau/ ajung la pârnaie, dar tovarășii, niciodată. Legea a avut grijă de ei. Tovarășii de ieri sunt mahării de azi, iar justiția se face că-i caută pe hoți prin Italia, Anglia, Moldova cu tot cu Transnistria ori în destinații exotice unde papă banii furați și de unde ne râd în nas. Ba uneori îi mai caută și pe acasă, dar nici aici nu-i găsește.
Însă nenorocirea e că justițiarii n-au cum îi prinde: degeaba știe tot natul că X fură, degeaba îl fotografiezi-filmezi pe hoț când fură, degeaba îl prinzi cu rața-n gură, cică dovezile nu sunt legale. Nici dacă-l prinde SRI! Așa zice CCR. Caz unic pe mapamond! Așa că hoțul s-a emancipat-îmbogățit, și-a cumpărat diplome pentru care studenții adevărați muncesc o viață și a ajuns om „cinstit“. Ba chiar îl alegem în fruntea noastră pe principiile că „dacă a știut „omul“ să-și facă avere, va ști și să guverneze“ sau dacă are atâta avere, la ce i-ar mai trebui să fure? Principii dovedite falimentare: hoțul tot hoț rămâne.
V-ați gândit cât ne costă fenomenul furăciunii, al hoției? S-a dezvoltat o întreagă industrie antifurt: camere de supraveghere, uși blindate, yale tot mai sofisticate, antifurt-uri auto și alarme tot mai complicate, garduri tot mai greu de sărit, firme de pază, poliție tot mai numeroasă, dar și hoți tot mai abili și reciclați în Occident ori la noi. Însă stresul cotidian legat de paza copiilor care trebuie duși de mână la școală, a bunurilor, a conturilor și a cardurilor bancare și bolile generate din această pricină cât ne costă? Dar pușcăriile ticsite de manglitori și borfași? Dar zecile de mii de victime inocente?
De asemenea, cât ne costă poluarea cu gunoaie, cu closete drenate în pârâu, cu stații de purificare a apelor uzate doar cu numele, cu gropi de gunoi din care curge otrava în câmpuri și văi cu verdeață, cu medicamente și alimente contrafăcute, cu televiziuni care mint de îngheață apele pentru o bucată de pâine pe care scrie hoție și sărăcie? Orice medic vă va spune că situația sănătății publice bate în tragic.
Ei, și? I-ați văzut pe parlamentari, guvernanți, primari și consilieri să nu poată dormi noaptea de grija celor năpăstuiți de hoți și gunoaie? Ale cui interese le reprezintă, ale noastre ori ale infractorilor?
Petru Tomegea