Bătălia pentru normalitate

O mulțime de oameni de presă, analiști și, în mod paradoxal, destui politicieni se plâng de această campanie electorală pe care o etichetează ca anostă, monotonă, chiar stranie, deși ea se desfășoară după o lege asupra cărora aproape toți au căzut de acord. Or evenimentele de până acum arată o nume stare de normalitate, nu altfel stând lucrurile în marile democrații occidentale. De demonstrat.
În aceste condiții de contestare generalizată a tipului de campanie, sunt obligatorii două întrebări: i-a obligat cineva să stabilească aceste reguli sau se aflau în treabă atunci când au redactat respectivele articole de lege? Nu că ar fi pentru prima dată, dar, dacă tot la fel evoluează campaniile în democrațiile consacrate, nu cumva au fost tentați de această normalitate pe care și-au dorit-o pentru țara lor și a noastră? Sau nu știau despre ce e vorba.
Înainte de a răspunde, o constatare: starea de normalitate este dorința unor largi pături sociale care își doresc o politică normală, o guvernare după reguli clare, în interesul tuturora, iar această dorință răzbate mai ales după omorul de la Colectiv. Căci sloganul cel mai vocal al mulțimilor, și în stradă, și pe rețelele de socializare, a fost și este: „Vrem o țară ca afară!” Or „afară”, adică în țările occidentale, și politicieni, și funcționari, și cetățeni se conduc de secole bune după legi, norme, reguli, din 1789-1848 egale pentru toți, pentru unii, înțelese și acceptate, pentru alții, impuse. Uneori cu duritate: Dura lex, sed lex.
În fond, care sunt reproșurile la adresa prezentei campanii? Că nu este nenorocita bălăcăreală între candidați, că lipsesc atacurile la persoană, dezvăluirile compromițătoare, manipulările? Ei, bine, acestea nu lipsesc, ba chiar am putea afirma că asistăm la o anumită recrudescență, mai ales după nefericitul exemplu al campaniei lui Donald Trump.
Alta este durerea celor ce se plâng: mocirla, cearta în direct, acuzațiile fără susținere, minciuna sfruntată, injuriile, limbajul buruienos, comportamentul de mahala… nu mai aduc pluspuncte ca altădată, ba, din contra, descalifică. Priviți cu câtă „strădanie” și chiar plăcere apelează la ele destule personaje cunoscute pentru un asemenea stil de a face politică, numai că rezultatele sunt mai mult decât modeste, situându-le la limita pragului electoral. Dacă nu va fi fiind vorba de marja de eroare.
Adevărat, nu mai este panotajul electoral luxuriant pe străzi, clădiri, copaci… din pricina căruia mulți samsari de candidați și partide, politruci de seamă… dau cu subsemnatul pe la DNA. Poate va fi fiind vorba de lipsa mănoaselor contracte de publicitate și PR dispărute ca urmare a preceptelor legii electorale? Evident, simple întrebări retorice.
Simptomatică, în bătălia pentru normalitate, a fost decizia președintelui Iohannis de a nu le face onoarea unei invitații oficiale la sărbătorirea Zilei Naționale unor politicieni cu dosare penale și condamnări. O decizie importantă nu pentru azi, ci pentru viitor. Dacă acum a stârnit atâtea patimi, aducând ceva voturi victimelor care se jeluiesc de dimineață până seara, e posibil ca în câțiva ani să se intre în normalitate. Dacă acum pasul în spate al compromișilor se face cu icnete și scandal, încet-încet se va intra în obișnuință.
Ceea ce nu vor să înțeleagă liderii respectivi este că deja e prea mult. S-a ajuns la saturație. Cetățenii care se scoală cu noaptea-n cap să se ducă la lucru și trăiesc din propria muncă nu sunt dispuși să înțeleagă de ce acuzații și penalii trebuie să se bucure de onoare din partea autorităților și cei curați nu. Pierit-au oamenii merituoși, demni și cinstiți în Țara Românească?
Fiindcă elita unei patrii adevărate trebuie totuși să fie altceva decât căpătuiala, învârteala și propriul interes, decât încălcarea legii, spiritul combinagiu și alunecos, azi cu un partid, mâine cu altul. Azi la dreapta, mâine la stânga. Schimbăm azi ce-am hotărât ieri. Intrăm într-o combinație cu o unii, dar pe din dos îi servim pe alții.
Iată de ce vrem normalitate.

Petru Tomegea

O campanie distructivă

Nu va fi vorba de dezechilibre între diverse categorii sociale provocate de candidați aparținând Puterii sau Opoziției, Dreptei sau Stângii, fiindcă aceste dezechilibre au o anume normalitate, iar după alegeri, în societățile democratice, aleșii se vor erija în reprezentanți atât ai celor ce le-au dat votul cât și ai celorlalți. De aceea ne vom referi la acele atacuri riscante, prost calculate care provoacă falii profunde în societate, iar urmările acestora vor fi foarte greu, dacă nu imposibil, de corectat.
Ca și cum toate necazurile României ar fi fost rezolvate, s-au găsit destui candidați care au reînviat mitul străinului, al minoritarului, al aceluia de altă etnie, religie, orientare sexuală…, cu scopul de a retrezi spaime ancestrale și a-și atrage voturile unor categorii sociale slab educate, fără simț civic. Ideea, pusă în operă de naziști și fasciști, de legionarii noștri a generat shoah-ul (catastrofă, genocid), holocaustul (exterminare în masă a evreilor), pogromul, una dintre cele mai mari nenorociri ale secolului al XX-lea.
De mirare nu este apariția unei formațiuni politice cu astfel de program, căci astfel de partide apar și în Occident, ci faptul că organizațiile noastre civice, celelalte partide politice, instituțiile democrației nu reacționează hotărât, iar propaganda respectivei formațiuni se întinde nestingherită pe majoritatea posturilor TV. CNA degeaba.
Mitul străinului este dezgropat din trecutul neguros și pus la lucru de politicieni cu state vechi în slujba manipulării. Astfel, principalele atuuri cu care se lăuda Victor Ponta în campania prezidențială erau legate de românism și ortodoxie, în timp ce contracandidatul său era neamț și luteran, neavând habar de politica românească.
Deși mesajele cu astfel de conținut s-au dovedit fără cine știe ce suport public, ele au fost reluate și dezvoltate în această campanie, în malaxorul candidaților adăugându-se și naționalismul, dar nu unul european, ci altul, grotesc, vetust. Așa că iată-i pe candidați perorând zi și noapte la TV despre nenorocirile aduse Klaus Werner și Julien, de maghiari în Ardeal, de investitorii străini și corporațiile multinaționale care au venit, nu să creeze locuri de muncă mai bine plătite, ci să ne jefuiască bogățiile și să ne lase săraci pe vecie.
În schimb, afaceriștii, capitalul și capitaliștii autohtoni cică sunt ostracizați, anchetați de DNA, de serviciile secrete, în frunte cu Klaus Werner Iohannis, Dacian Julien Cioloș care execută ordinele lui George Soros și ale Angelei Merkel, ale finanțatorilor imperialiști, mai ales evrei, ale ocultei mondiale care are nu știu ce cu „țărișoara” noastră. Nu este iertat nici noul partid al lui Nicușor Dan care are o mulțime de figuri străine de patria-mumă, cu mari dificultăți în privința cunoașterii limbii române.
De aici și până la reînvierea unor concepte protocroniste ale ideologului ceaușist, Edgar Papu, nu a fost decât un pas, dar unul făcut apăsat și cu mare încredere pe rețelele de socializare: strămoșii noștri daci sunt primul și cel mai vechi popor, din limba dacilor se trag toate limbile pământului, inclusiv limba latină, până și Iisus are origini dacice, ca și poporul sanscrit… Ba chiar nici insularii englezi și vikingii n-ar fi străini. Delirium tremens misticoid-istoricist!
În iureșul lor, le-a căzut pradă și Justiția: e antinațională, distruge industria românească, îi caută cu lumânarea numai pe cei ce vor să facă ceva pentru poporul ăsta obidit, pe cei ce ne apără de străini de țară și de neam. Tuturor adevăraților patrioți, bărbați de stat li se fac dosare politice. Mai ceva ca pe vremea Odiosului și a Sinistrei…
O concluzie aproape tragică: le-a fost mult mai ușor să sară la bătaie în campania electorală cu astfel de găselnițe de doi bani decât să se apuce să alcătuiască planuri de reformare a statului și a societății noastre, să vină cu programe și proiecte atractive pentru diverse sectoare de activitate rămase în urmă, pentru dezvoltarea școlii românești și rezolvarea necazurilor din sănătate.
Căci e mult mai ușor să stârnești emoții publice, să provoci dezechilibre sociale și apoi să vii să faci pe salvatorul neamului…

Petru Tomegea

România face pași îndărăt

Nu pot urmări fără îngrijorare evoluția politică dinainte de alegerile parlamentare, de aceea nu mă abțin să-mi dau la iveală frustrările. Tăcerea nu e o soluție acum, așa cum n-a fost o soluție niciodată. Îmi aduc aminte climatul de intoleranță naționalistă culminând cu 15 martie 1990 și ofensiva primitivă împotriva tinerilor protestatari din 14-15 iunie, la fel cum nu pot uita gonirea regelui Mihai spre aeroport de către FSN, nici prigoana PUNR și a PRM împotriva a tot ce este străin, inclusiv capitalul.
După aproape 27 ani se părea că ieșiserăm la liman: UDMR participase în câteva rânduri la guvernare, Forumul German reușise să-și impună membrii mai cu seamă la primăria din Sibiu, iar Klaus Iohannis a ajuns președinte în 2014. Cu multe greșeli și furăciuni, privatizarea s-a făcut și ea câine-câinește. Așadar democrația românească învinsese o serie de tabuuri și obstacole legate de intoleranță națională și religioasă.
Numai că, iată, acum campania electorală bate la ușă și ne aduce știri dintr-o lume pe care o credeam apusă: naționalismele devin iarăși vectori electorali, intoleranța religioasă stă să provoace mari emoții publice, iar o parte a spectrului politic vrea să curețe prima scenă de străini, de influențe occidentale, să sperie lumea cu scenarii împotriva țărișoarei noastre. Din nou „Ardealul e în pericol!”, Moldova, așijderea, din nou „Nu ne vindem țara!” și „noi muncim, nu gândim!” Din nou destui politicieni vor imunitate, să fie ei o superclasă privilegiată. Un întreg popor este iarăși păcălit.
Chiar dacă suntem membri deplini și ai UE, și ai NATO. Se condamnă Justiția, multinaționalele și capitalul străin, deși sunt necesare investițiile străine ca apa și ca aerul. Despre ruși văd că n-are nimeni de spus nimic, deși investițiile oligarhilor lui Putin nu sunt deloc neglijabile.
„Julien tu cu ce te ocupi ? Cioloş, cât de slugi puteţi fi voi, Guvernul României? Vai de capul vostru, adunătură de ticăloşi.” E vorba de al doilea nume de botez al lui Dacian Cioloș, prim-ministrul României, folosit de Traian Băsescu să ne demonstreze că e francez, deci străin de neam și țară, nu român și mare patriot ca domnia sa, care ne-a condus două mandate. Un deceniu cu un președinte care acum își dă arama pe față. Nu că n-ar fi fost bănuieli.
Un deceniu în fruntea României în care relațiile cu Moldova n-au progresat cu absolut nimic. Din contra, ieșirile sale au făcut mai mult rău. Acum își ocărăște urmașii, nici ei în stare de mai mult. Din neștiință, din precauție exagerată, din teamă de consecințe, că actul de a scoate Moldova de sub influența Federației Ruse, mai revanșardă ca oricând, nu este o inițiativă la îndemâna oricui. Comparația cu Germania nu-și are rostul.
Priviți și la alți oameni de vază ai politicii la vârf și veți descoperi inși școliți care atacă investițiile străine și companiile transnaționale sub masca apărării firmelor românești și a capitalului autohton. Care capital autohton? Acela ascuns prin conturi offshore de frica justițiarilor? Ca să știe toată lumea că acolo sunt bani de furat?
Nu ne vindem țara! Cică România a intrat slugă la stăpân străin, care dictează politica noastră. Ilie Șerbănescu, mare economist, împreună cu o întreagă liotă de partid, ne reamintește mereu că România e furată de străini cu ajutorul guvernanților, că a ajuns o biată colonie în bătaia tuturor răutăților. O propagandă infectă inspirată din țări unde democrația nu are nicio șansă.
Campania electorală a debutat înainte de termen, însă nu cu programe și proiecte pentru România, cum ne-am fi așteptat, ci cu tone de minciuni și batjocură. Pentru a-și salva cariera politică, politicieni acuzați de corupție sau cu condamnări penale acuză Președinția, serviciile secrete și Justiția că fac poliție politică. Asta pentru a-și legitima participarea la alegeri. La rândul ei, mai toată presa s-a înregimentat cu arme și bagaje de partea celor ce plătesc. Adevărul suferă, speranțele devin simple iluzii deșarte, iar România face pași îndărăt. Iată de ce nu pot să tac.

Petru Tomegea

Cu traista de minciuni la urna de vot

Au mai fost alegeri în România, dar parcă niciodată n-au apărut atâtea minciuni în spațiul public, de la programe electorale gogonate, la minciuni și dezinformări răspândite prin rețelele de socializare ori spuse în direct la televizor și în presă. Lansatorii lor sunt în stare de orice, chiar să jure că e adevărul curat, iar alegătorii asistă pasivi la un spectacol mai ipocrit ca oricând. Mincinoșii sunt cam aceiași de la alegerile prezidențiale din 2014. Unele minciuni și manipulări răzbat ca prin farmec tocmai la televiziuni și ziare, de altfel prestigioase, de pe mapamond. Nu știu cine ne va mai spăla mizeria și rușinea.
Nu voi încerca să le demontez. Ele au fost demontate demult, dar patima, pofta cu care sunt reluate dau de gândit. Singura explicație este că mizează din nou (a câta oară?) pe credulitatea unui electorat needucat sau foarte puțin școlit. Iar bazinul electoral cu astfel de votanți se știe cui aparține. Este același electorat care până deunăzi s-a lăsat momit cu bere și mici, cu petul de ulei și punga de zahăr, cu găleți, tricouri și pufoaice de diferite culori.
Dacă ani întregi s-a râs, s-au făcut glume cu „Nu ne vindem țara!”, ei, bine, este reluat sloganul proletar, dar îi punem și nume: „Cioloș vinde țara pe bucăți!”, iar tehnocrații ne vând străinilor pământul, petrolul, pădurile, aurul și ce mai este. Căci și președinte, Klaus Iohannis – neamț, și prim-ministrul, Dacian Cioloș, Julien, așadar francez sau ungur, și tehnocrații sunt străini de neam și țară. Pe noi ne vor colonie, ne vor plecați din țară ca să fie numai ei stăpâni.
Răul cică nu ni l-au adus cei ce ne-au păcălit cu votul, ci miliardarul Soros și oculta mondială, capitalul străin care ucide tot ce e românesc, multinaționalele, șefii UE, Germania Angelei Merkel care-și impun voința și comandă la noi acasă. Ei l-au dat jos pe Victor Ponta, nu zecile de mii de protestatari după omorul de la „Colectiv”. Și-așa cică focul a fost pus de servicii secrete ca să aibă Iohannis motiv să-l demită pentru a-i aduce în loc pe nemții și străinii lui, tehnocrați incompetenți(?), neînstare de nimic bun.
Căci neamțul nu-i iubește pe români și-și înlătură concurenții, inamicii, dușmanii lovindu-i cu dosarele DNA, cu stenogramele SRI, SIE și a altor servicii secrete, toate menite să-i discrediteze, să le distrugă imaginea, să nu cumva să candideze împotriva lui la următoarele alegeri. E clar, asta se numește poliție politică, mai ceva ca pe vremea lui Ceaușescu. În demersul lor, se sprijină pe găselnițe lexicale pe post de sperietoare: ticăloși, slugi, Julien, cucuvea mov…
Și președinte, și premier, și tehnocrați primesc zilnic în cap hârdaie de lături, iar asupra lor e dirijat oprobriul public: sunt antiunioniști. Aceasta a fost adevărata țintă a manifestației tinerilor unioniști de zilele trecute. Cât de slabi de înger ne cred când manifestează pentru idealul sfânt al unirii cu Moldova și cer intervenția statului român? Nu-mi dau seama bine ce fel de intervenție a guvernului și a parlamentului în condițiile în care moldovenii de peste Prut se țin mai degrabă de neamurile pravoslavnice, vorba lui Snegur. Iată-l la lucru pe Traian Băsescu: „Ticăloşilor sau Julien tu cu ce te ocupi?” Julien fiind bineînțeles Dacian Julien Cioloș.
Pe deasupra, sunt străini și de credința strămoșească. Iată, președintele face apel la toleranță, căci calea „fanatismului religios” e „greșită”. Atât i-a trebuit: acuzat că nu e bun creștin, arhanghelul Becali a decis: „Du-te la minoritatea ta! Cei ca tine oricum nu se mântuiesc!”
Nenorocirea însă e alta: țara se pregătește de alegeri, iar politicienii de mai sus refuză pur și simplu să se gândească la buna guvernare. Să caute cele mai bune soluții pentru eradicarea sărăciei, pentru dezvoltare economică și creștere a nivelului investițional, pentru scoaterea școlii din starea actuală de lasă-mă-să-te-las, pentru îmbunătățirea condițiilor din spitale și dispensare…
Ocupați cu minciunile, nu mai au timp să ne spună ce vor să facă după alegeri cu România.

Petru Tomegea