Nonpolitica

Activitatea de conducere a treburilor de stat se numește politică. Politica este exercitată de partide, coaliții, uniuni, grupuri sociale, rareori etnice sau/și profesionale, reprezentative pentru interesele populare precum și de toți cetățenii cointeresați a participa la rezolvarea treburilor publice. Reversul politicii este nonpolitica, adică refuzul de a face politică în interesul general, refuzul aplicării regulilor, al principiilor, al științelor politice, absolutizarea propriei voințe și a interesului personal. Înseamnă cinism și egoism, iar în spatele acestora rânjesc fascismul și dictatura. Deja ideologiile și doctrinele politice clasice și-au pierdut relevanța nu numai în România. De demonstrat.
Ca în orice demonstrație, faptele contează: la alegerile prezidențiale din 2014, Klaus Iohannis a propus dezvoltarea economică, ridicarea nivelului de civilizație, întărirea statului de drept, iar contracandidatul său, Victor Ponta, i-a replicat că are 6 case, e neamț și nu știe nimic. 6,3 milioane de alegători au înțeles manipularea și l-au votat pe neamț. (Unde dai și unde crapă!)
A venit Frans Timmermans, vicele Comisiei Europene, să ne transmită că reforma justiției inițiată de PSD slăbește lupta anticorupție și statul de drept, că-i favorizează pe inculpați, pe infractori și pe corupți, că legile sunt cu dedicație personală, același lucru îl susțin și GRECO, și alți comisari europeni, și Parlamentul European, și Opoziția, și reprezentanții ambasadelor prietene, dar inițiatorii noilor legi în frunte cu ministrul Justiției, Tudorel Toader, răspund că respectivele instituții, înalții reprezentanți ai organismelor europene nu au competențe, nu se pricep și nu sunt bine informați.
Ludovic Orban, apoi întregul PNL i-au acuzat pe prim-ministrul Viorica Dăncilă și pe liderul absolut al României Liviu Dragnea de înaltă trădare, uzurpare de funcții, dezinformarea, neinformarea președintelui, divulgare a secretelor de stat, iar răspunsul acuzaților, al tovarășilor din coaliție și al servitorilor din presă a fost că Iohannis vrea să fie tătuc, că … antisemitism instituțional, că dă o lovitură de stat și nu lasă PSD să guverneze în favoarea românilor. Nimic despre conținutul acuzațiilor.
Președintele se teme că nu mai sunt bani de salarii și pensii și, deși Guvernul s-a împrumutat pe primul trimestru cu 5 miliarde de lei, la fel cum s-a împrumutat la sfârșitul anului trecut, ministrul Muncii răspunde că Iohannis a uitat legea bugetului de stat.
O mulțime de lideri politici ai actualei majorități primesc în instanță decizii de achitare, dar beneficiarii acuză DNA de justiție politică, deși iertarea lor s-a făcut în majoritatea situațiilor în baza dezincriminărilor respectivelor infracțiuni de către Curtea Constituțională ori prin alte procedee și tertipuri avocățești.
Fiindcă încasările la buget sunt insuficiente, iar foamea de bani a Guvernului crește de la o zi la alta, de mai bine de un an ministrul Finanțelor se face luntre și punte să confiște banii contribuabililor din Pilonul II de pensii, însă prim-ministrul îi cere președintelui să uite de pensiile private și Pilonul II că guvernanții au bani de pensii și salarii. Evident că se poate guverna și cu împrumuturi, problema este că urmașii vor plăti până la adânci bătrâneți. Cine are dreptul să le cauționeze viitorul?
Așadar, diriguitorii noștri nu se bat cu subdezvoltarea, hoția, corupția, nici cu nenorocirile, crimele de pe drumurile publice, nici cu sănătatea și educația rămase de izbeliște, ci cu adevărul. Doar adevărul și cei ce-l susțin îi deranjează. Acesta este și motivul pentru care coaliția de guvernământ și-a selectat „comunicatori” buni de gură, activiști mediatici cinici și groși de obraz pentru a contracara orice urmă de informație corectă, de adevăr, apărute în spațiul public.
Din nou se vorbește de controlul mass-media, din nou organismele puse să supravegheze abuzurile, manipulările odioase, fake-news-urile sancționează numai pe opozanții actualilor diriguitori, că îți și vine să regreți vremea guvernării Iliescu-Năstase.

Petru Tomegea

PSD nu mai vrea să fie partid de mase?

O importantă schimbare politică are loc sub ochii noștri fără ca „poporul pesedist”, „clasa muncitoare”, „românii”, să reacționeze, iar această schimbare va avea urmări serioase: sărăcimea, mulțimile pensionarilor amărâți, masele populare, cuvinte cu care ne rușinăm acum, rămân fără reprezentare politică în Parlament întrucât PSD nu mai este un partid de mase. Nu o declară însă fățiș, temându-se să nu-și risipească bazinul electoral, dar adevărul nu poate fi altul. De demonstrat.
Firește, schimbarea nu se produce brusc. Social-democrații continuă să subvenționeze păturile sărace prin ajutoare sociale, e drept, de 4-5 ori mai puțin, proporțional vorbind, decât în țările dezvoltate. Continuă, de asemenea, subvenționarea mascată sau pe față a multor întreprinderi de stat cu probleme de management și eficiență economică, mai ales din domeniile mineritului, energiei, dar susține și varianta opoziției de a-i pune pe stipendiați la muncă. Mass-media sunt pline de imagini în care jandarmii participă la deszăpezire, la înlăturarea efectelor generate de intemperii, în timp ce asistații sociali stau cu paharul în mână la crâșmă.
Care sunt dovezile ca PSD s-a săturat să fie perceput ca partid al clasei muncitoare, al maselor, un partid de esență socialistă?
1. Actuala majoritate intervine în dinamica relațiilor de producție de partea capitalului și a patronatelor, mutând povara fiscală pe umerii angajaților. Ba mai mult, de fiecare dată ieșirea din crizele de ei înșiși provocate se face tot pe spinarea clasei muncitoare, căci în România munca este drastic impozitată.
2. PSD politizează tot sectorul bugetar, inclusiv justiția, cu scopul de a beneficia de imunități și privilegii, în timp ce poporenii vor o clasă politică harnică, cinstită, curată, iar corupții, hoții, jefuitorii banului public să fie pedepsiți conform legilor în vigoare asemeni tuturor celorlalți cetățeni cu drepturi egale.
3. Poporenii vor să fie în Uniunea Europeană în marea lor majoritate, au încredere că fondurile UE pot scoate România din sărăcie, iar liderii actualei majorități o cotesc fără să anunțe spre trilaterala de la Visegrad la remorca Ungariei și a Poloniei care contestă aproape tot ce vine de la CE. Deja s-au făcut primii doi pași spre Romexit: Curtea Constituțională se dezice de UE, iar Guvernul acuză Comisia europeană de ingerințe în justiție, deși legea UE bate constituțional legea românească. Așadar până la activarea art. 7 nu mai e mult.
4. Mulțimile vor libertate și democrație, vor corectitudine și responsabilitate, iar PSD ne trage spre autoritarism și iliberalism ca în Ungaria și Polonia. Puterea actuală e mare admiratoare a sultanului turc Erdogan.
5. Noi vrem educație, sănătate, autostrăzi, iar liderii actualei majorități nu sunt în stare să ni le ofere, nu au niciun interes („Țara te vrea prost!”) sau vin cu paliative, aruncând vina pe acarul Păun și dezastruoasa moștenire.
6. Bazinul electoral de stânga vrea să fie reprezentat de un partid meritocratic și transparent, în care să troneze principiul egalității de șanse, iar liderii oferă un partid construit piramidal, singurul decident fiind liderul suprem, cel ce îl și conduce doar cu oamenii măriei sale. Poporenii nu au nevoie de un partid secretos care-și negociază interesele pe la colțuri, pe sub mese cu oricine, corupt, necorupt, nu contează.
Toate cele șase puncte de mai sus dovedesc faptul că scena politică românească, eșichierul politic s-au dezechilibrat totalmente, lăsând fără reprezentare electoratul de stânga, încă majoritar, moment ideal pentru apariția unui adevărat partid socialist. Privind la personajele gata de start, am o uriașă strângere de inimă. În fond, nu așa a câștigat Emanuel Maron alegerile din Franța?
Nu este exclus ca tocmai din această pricină să asistăm la atâta manipulare în spațiul public, la abaterea atenției de la adevăratele probleme ale societății românești, tocmai ca să împiedice coagularea unei mișcări sănătoase de stânga, căci PSD, oricum ai da-o, a eșuat.

Petru Tomegea